Noi suntem ispravnicii lui Dumnezeu, cărora ne‑a încredinţat timp şi ocazii, capacităţi şi bunuri, binecuvântările pământului şi resursele lui. Noi suntem răspunzători faţă de El pentru buna lor folosire. Noi recunoaştem drepturile de proprietar ale lui Dumnezeu printr‑o slujire plină de credincioşie faţă de El şi faţă de semenii noştri, prin faptul că Îi înapoiem zecimea şi dăm daruri pentru vestirea Evangheliei, pentru susţinerea şi dezvoltarea bisericii Sale. Isprăvnicia este un privilegiu pe care ni l‑a dat Dumnezeu pentru a creşte în dragoste şi pentru a birui egoismul şi lăcomia. Ispravnicul se bucură de binecuvântările care vin asupra altora, ca rezultat al credincioşiei sale. (Gen. 1,26‑28; 2,15; 1 Cron. 29,14; Hag. 1,3‑11; Mal. 3,8‑12; 1 Cor. 9,9‑14; Mat. 23,23; 2 Cor. 8,1‑15; Rom. 15,26.27)