“Sfintele Scripturi, Vechiul si Noul Testament, constituie Cuvintul scris al lui Dumnezeu, transmis prin inspiratie divina, prin oameni sfinti ai lui Dumnezeu, carea u vorbit si au scris condusi de Duhul Sfint. In acest Cuvint, Dumnezeu a incredintat omului cunostinta necesara pentru mintuire. Sfintele Scripturi sunt descoperirea infailibila a vointei Sale. Ele constituie masura caracterului, criteriul de verificare al experientei, descoperirea cu deplina autoritate a doctrinelor si raportul demn de incredere al interventiilor lui Dumnezeu in istorie”. Marturisirea de credinta, art.1 Inainte de pacatuire, Dumnezeu vorbea cu omul gura catre gura, insa dupa caderea in pacat, omul nemaiputind suporta slava divina , presenta directa a lui Dumnezeu si sa ramina cu viata, Dumnezeu a gasit alte cai de comunicare cu el si anume prin revelatia (descoperirea) generala si revelatia speciala.

Revelatia generala, cuprinde lucrurile create din jurul omului, din natura si propria fiinta a lui Dumnezeu manifestata in acestea, marea amprenta a Creatorului. (Ps.19,1.)

Revelatia speciala cuprinde atit Cuvintul Scris, “Scriptura”, cit si Cuvintul intrupat, Fiul Sau, Domnul Isus Hristos, care a venit sa ni-L descopere pe Tatal, si ca Miel de jertfa pentru pacatele intrgii lumi. (2Petru1.20,21; Ioan 1,1.14)

Comunicarea adevarului de la Dumnezeu la profetii scribi sau verbali, se numeste revelatie. Procesul prin care profetii au fost inzestrati cu capacitatea de a primi si transmiteadevarul revelat, se numeste inspiratie. Ambele procese se realizeaza sub interventia supranaturala a Duhului Sfint.

Canonul Vechiului Testament este cel mai vechi, el a fost recunoscut prin anii100d.H, la Iamnia, cu ocazia unui sinod al invatatilor evrei si cuprinde 39 de carti.

Canonul Noului Testament s-a constituit incepind cu anul 180 d.H. de cind dateaza Canonul Muratori, din care lipseau Epistola catre Evrei,1 si 2 Ioan si 2 Petru. In lista lui Athanasius din Alexandria (367 d.H.) sunt presente tóate cele 27 de carti ale NT. Ele au fost recunoscute oficial cu ocazia sinoadelor de la Roma(382), Hippo (393), si Cartagena (397). Intreaga Biblie cuprinde 66 de carti – 39 ale Vechiului Testament si 27 ale Noului Testament- scrise de aproximativ 40 de scriitori diferiti, intr.-o perioada de aprox. 1600 de ani (1500i.Hr.-100d.Hr.) Cuvintul Biblie vine din numele fenician Byblos, de unde se obtinea de obicei papirusul folosit atunci pentru scris.

Credibilitatea si autoritatea Bibliei, rezida tocmai in raspunsul pe care Domnul Isus il dadea ispititorului in Matei 4,4.7.10. spunind ca “sta scris”.

Principiul “Sola Scriptura” , formulat pentru prima data de Ulrich Zwingli, reformatorul elvetian, prin care se recunostea ca Biblia este singura autoritate infailibila in problema de credinta si comportament, se afla la temelia doctrinei Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea. Pentru intelegerea corecta a Sfintelor Scripturi trebuie sa se tina seama de principiile de interpretare: numai Scriptura, toata Scriptura privita ca unitate armonioasa si ca fiind propriul ei interpret si luind in consideratie contextul ei local si general, contextul istoric si literar, geografic si cultural-istoric, si teologic al timpului in care a fost scrisa.

In aceste conditii oricine poate intelege Biblia, daca vrea cu adevarat sa o accepte si sa o urmeze, daca o studiaza cu modestie si rugaciune ca Duhul lui Dumnezeu, autor suprem sa ii vorbeasca si daca aplica in viata principiile ei datatoare de viata vesnica.