La început Dumnezeu a făcut cerurile şi pamântul, marea şi izvoarele, lumina şi întunericul, plantele şi animalele, peştii şi păsările, pe Adam şi pe Eva. A făcut totul desăvârşit! Poate că acest desăvârşit este atât de profund încât doar în veşnicii îl vom înţelege pe deplin. O mică parte a acestui desăvârşit este şi faptul că a lăsat lui Adam şi Evei bucuria de a fi mici creatori. Dumnezeu nu le-a făcut un copil. Ci, prin dragoste şi ascultare, ei inşişi puteau da naştere unei fiinţe. Apoi, aşa cum Dumnezeu are grijă de copiii Lui, şi noi trebuie să facem acelaşi lucru cu copiii noştri. Aşa cum Dumnezeu a făcut şi a dat totul pentru salvarea noastră, şi noi trebuie să facem şi să dăm totul pentru salvarea lor. Am spus pentru salvarea lor, nu pentru pierderea lor. Dumnezeu nu ne dă ce vrem ci ceea ce ne trebuie şi este spre folosul şi creşterea noastră spirituală. Când avem nevoie de El, este la uşa inimii noastre gata să ne asculte rugăciunile, suferinţele şi uneori, mulţumirile noastre. Suntem şi noi gata oare să ascultăm pe copiii noştri? Rugăciunile lor, suferinţele şi mulţumirile lor… Sau poate că problemele şi televizoarele noastre sunt aşa de mari că acoperă glasul lor?

Fiecărui părinte, Dumnezeu i-a încredinţat o lucrare specială: creşterea şi modelarea micuţilor Săi. Însărcinarea aceasta este copleşitoare, responsabilitatea este imensă. Cu toate acestea, să vezi cum un copil alege darul mântuirii lui Hristos şi să ştii că exemplul şi povaţa ta au fost cele care i-au influenţat decizia, reprezintă o răsplată fără egal.

Copiii sunt un dar de la Dumnezeu. Noi nu ar trebui să-i tratăm ca şi cum ar fi proprietatea noastră, să ne purtăm cu ei aşa cum ne dictează ideile, sentimentele sau frustrările noastre. Ci noi trebuie să-i iubim, să-i invăţăm şi să-i disciplinăm aşa cum ar face-o Hristos.

“Iată, copiii sunt o moştenire de la Domnul, rodul pântecelui este o răsplată dată de El.“ (Psalm 127, 3) “Voi fiţi dar desăvârsiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit”, zice mântuitorul Isus. Acesta este unicul mijloc pentru desăvârşirea şi salvarea neamului omenesc. Este prea înalt idealul? Chiar dacă este înalt, el nu este cu neputinţă de ajuns.

“Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea”.