Motivaţia fiecărui creştin a fost hrănită cu versetul din Matei 24,14.” Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul.”

În centrul activităţii noastre misionare a stat predicarea soliei în toată lumea, pentru a grăbi venirea lui Isus. Uneori acestei meditaţii i s-a dat altă conotaţie şi anume s-a lucrat mai mult pentru terminarea lucrării lui Hristos pentru ca El să poată veni şi nu mântuirea sufletelor. Ultimul aspect de câştigare de suflete nu putem spune că a fost neglijat dar pur şi simplu nu a stat pe primul loc. Textele din Matei 28:19,20, ne redau adevărata viziune asupra lucrării, pe care noi trebuie să o avem în atenţie şi să o aducem la îndeplinire, ” Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să pazească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.” Isus era preocupat mai mult de mântuirea celor pierduţi decât de încheierea lucrării misionare şi noi astăzi ar trebui să avem aceeaşi prioritate, aş putea spune prioritatea numărul unu, a fi ucenic şi în acelaşi timp să mergi să faci ucenici, să căutăm pe cei pierduţi care adesea se află în casa noastră, între vecinii noştri şi între cei dragi ai noştri.

„ Astfel, să fii ucenic înseamnă să fii instrumentul prin care Dumnezeu să poată ajunge la copiii Săi înstrăinaţi şi să-i roage să se întoarcă acasă.” (Vino după mine, Miroslav M. Kis) „Fiul omului nu a venit să I se slujească, ci ca El să slujească celorlalţi, iar urmaşii Săi nu pot face astfel. Ucenicia înseamnă dispoziţie de a dărui, de a purta de grijă altora şi de a-I sluji lui Isus atunci când El nu este popular, interesant sau plin de faimă. Adevărata ucenicie începe atunci când închinarea eroului se sfârşeşte.” (Vino după mine, Miroslav M. Kis)

Fiecare dintre cei care citesc acest articol trebuie să înţeleagă pasiunea lui Isus pentru cei pierduţi, inima Lui se frângea pentru ei. O putem înţelege numai atunci când vom privi la întruparea Sa şi la calvarul de pe cruce. Revenirea Lui Hristos nu trebuie să eclipseze niciodată „Marea Trimitere” şi pasiunea Lui Dumnezeu pentru ai câştiga pe cei pierduţi. Privind şi analizând evenimentele din jurul nostru observăm că venirea lui Hristos este aproape, atunci este foarte important să lucrăm pentru a face ucenici în toată lumea. Isus vine! Misiunea mea şi a ta este să pregătim oamenii pentru revenirea lui Hristos. Tu alegi!

Alexandru cel Mare a lăsat o frază celebră în istorie, ni se potriveşte şi nouă astazi. „Într-o noapte neputând să doarmă, a ieşit să se plimbe printre corturile taberei sale, în timp ce se plimba a găsit un soldat care dormea în timpul serviciului de gardă. Pedeapsa pentru această greşeală era chiar moartea, alteori se turna smoală pe el şi se aprindea. Soldatul s-a trezit când Alexandru cel Mare s-a apropiat de el. Recunoscându-şi generalul, tânărului i s-a făcut frică. Generalul îl întrebă pe soldat: „ soldat, care este numele tău?”

„Alexandru, domnule general,” răspunse soldatul. Generalul îl mai întrebă o dată: „care este numele tău, soldat?” Numele meu este Alexandru, domnule general , a repetat soldatul. Marele general a întrebat pentru a treia oară cu voce mai puternică, care este numele tău soldat? Din nou soldatul răspunde cu şi mai multă frică, numele meu este Alexandru, domnule general. Alexandru cel Mare s-a uitat lung la tânărul soldat, l-a privit drept în ochi şi i-a spus „ soldat, schimbăţi numele sau dacă nu schimbăţi comportamentul!

Noi astăzi trebuie să alegem, ori te numeşti ucenic al lui Hristos, ori îţi schimbi numele. Să spunem astăzi împreună,”Doamne vreau să rămân un ucenic al tău!” Amin.