Una din cele mai frumoase imagini ale Mantuitorului este cea din Ioan 10, a Pastorului cel Bun. Iar una din cele mai potrivite imagini ale omului pacatos se gaseste in aceeasi parabola, fiind cea a oii.
Sunt cateva elemente care definesc caracterul unei oi, dar care este valabila si in dreptul omului: a) Oaia este o fiinta neputincioasa. Ea are nevoie de ajutor. Singurul ei mijloc de aparare in fata pericolului este pastorul. Este o fiinta vulnerabila.
La fel si noi suntem finite vulnerabile. Suntem slabi in fata atacurilor celui rau. Apararea noastra o gasim doar in Pastorul divin.
b) Oile ratacesc. Ele au o capacitate inimaginabila de a se rataci. Pastorul trebuie sa fie vigilent ca oricand poate sa ramana fara una din ele.
Is. 53, 6. “Noi rataceam cu totii ca niste oi, fiecare isi vedea de drumul lui: dar Domnul a facut sa cada asupra Lui nelegiuirea noastra a tuturor“. Remediul se gaseste in Fil. 2, 5 “Sa aveti in voi gandul acesta care era si in Hristos Isus“. Pentru ca o oaie sa ramana in siguranta trebuie sa aiba acelasi gand, acelasi scop, aceeasi cale ca a pastorului. Gandul diferit o face sa desparta de pastor si sa rataceasca, periclitandu-si viata. La fel si omul. Sa gandeasca precum Isus, sa aiba aceeasi cale ca si El.sa avem un singur drum, drumul Lui. Hristos a suferit crucea pentru ca noi ne-am vazut fiecare de drumul lui, despartiti de Pastor.
c) Dumnezeu a creat oaia cu un miloc de protectie impotriva frigului, a ploii, a viscolului. Aceasta este lana. Lana mare si deasa care acopera corpul secreta o grasime de apara impotriva frigului si a umezelii, un sebum. Lana groasa si unsuroasa absoarbe toate impuritatile din aer. Pentru ca oile nu merg pe sosele astfaltate oaia aduna in lana sa tot ce intalneste in cale : scaieti si tot felul de deseuri. Oaia are o capacitate incredibila de a se murdari. Iar toata aceasta mizerie imbacsita cu grasimea din lana degaja un miros urat.
Is. 64, 6 p.p. “Toti am ajuns ca niste necurati, si toate faptele noastre bune sunt ca o haina manjita“. Ne murdarim in umbletele noastre intinandu-ne cu ceea ce venim in contact. Am ajuns sa ne murdarim chiar atunci cand facem bine. Egoismul pateaza caracterul nostru, devenind dizgratiosi, cu un miros neplacut.
Apoc. 7, 13. 14 “Acestia, care sunt imbracati in haine albe, cine sunt oare ? Si de unde au venit? Acestia vin din necazul cel mare; ei si-au spalat hainele, si le-au albit in sangele Mielului“. Isus Si-a dat viata pentru a ne curati. Incredibila noastra capacitate de a ne murdari este inlaturata de Pastorul care Si-a dat viata pentru oile Sale. Ioan 10, 11 Eu sunt Pastorul cel bun. Pastorul cel bun isi da viata pentru oi.
Cam in aceasta situatie se gaseau locuitorii dintr-un cartier de la marginea comunei Rasuceni, judetul Giurgiu, cand misionarii Lili Ionescu si Iustin Draghici au venit in toamna anului 2006 in acel loc. Cand i-au cunoscut pe acesti noameni erau saraci, neingrijiti, necizelati, foloseau un limbaj vulgar, aveau viciul bauturii si al fumatului, consumau grasimi animale, erau bolnavi. Erau ca o piesa bruta iesita din turnatorie. Insa le-a placut ca vin niste domni sa se intereseze de ei. Incet-incet au inceput sa se impriteneasca. Cel doi misionari mergeau la fam. Talica, stiind ca fata lor, Doria, care este casatorita in Bucuresti, s-a facut adventista. Marian si Stana Talica erau bucurosi sa primeasca oaspeti, astfel ca in casa lor s-a format o grupa. Stana nu stie carte, dar ii place religia fiicei. La fiecare intalnire misionarii asteptau cate o jumatate de ora pana cand Stana aduna vecinii, insistand pana ii convingea sa vina. La polul opus era Matilda Olteanu, care avea si ea o fata care s-a botezat la Alexandria la varsta de 15 ani, Catalina si care se inscrisese la Liceul Teologic Adventist din Bucuresti. Matilda era foarte rea si impotrivitoare.
In rastimpul acesta au venit multe persoane la grupa, unora le-a placut, altora nu, unii au ramas, altii au abandonat. Cei doi misionari, insotiti de sotiile lor, si de fiecare data de frati si surori din Alexandria si Buzescu, i-au vizitat, s-au rugat cu ei, au cantat cu ei, le-au explicat intelesul invataturilor biblice, le-au adus alimente, haine, i-au invatat cum sa gateasca, cum sa cultive pamantul, cum sa vorbeasca, cum sa traiasca sanatos renuntand la ceea ce este daunator. O parte din ei s-au lasat de fumat si de bautura si au devenit alti oameni.
Sambata 16.01.2010 la Biserica Adventista din Alexandria, de pe strada Av. Al. Colfescu s-au botezat 12 persoane : sapte de la cele doua comunitati din oras si cinci de la Rasuceni. Este vorba de Calusaru Ion si Petra, Talica Stana, Domiloiu Georgeta, Olteanu Matilda. Se pregatesc pentru botezul urmator Talica Marian, Dumitrescu Madalina, Cheran Eugenia, Calusaru Costel.
Meritele nu le apartin celor doi misionari. Marturiseau ei ca numarul celor care au lucrat cu ei este foarte mare, fiecare cu aportul lor la intoarcerea in staul a acestor oi din Rasuceni. Meritul este al Pastorului cel bun care si-a dat viata pentru oile Sale. Partea noastra este sa-l prezentam cat mai frumos pe Cel care ne iubeste.