Am bucuria sa va scriu din Peru la o saptamana dupa ce am poposit pe aceste meleaguri. Am ajuns cu bine saptamana trecuta, miercuri seara, dupa cateva peripetii cu bagajele.
Cu toate ca din punct de vedere oficial nu stiam cum ma vor primi fratii din Peru pentru a lucra din nou, in calitate de delegat al Uniunii Romane, de data aceasta, pe teritoriul Uniunii Peruane de Sud, am avut surpriza de a fi primit extraordinar de bine de catre fratele Presedinte si intreaga echipa de aici. Afland dorinta mea de a lucra in mod special pentru triburile de salbatici din jungla Amazoniana, mai ales la cei carora nu le-a fost dusa pana in prezent Evanghelia, fratele Presedinte m-a rugat sa merg intr-o regiune intinsa, in zona Madre de Dios, dar care la acest moment nu are decat un singur adventist. Saptamana aceasta am ajuns la Conferinta de care apartine aceasta zona si care are sediul la Cuzco. Dumnezeu a facut lucruri frumoase in viata mea iar la acest drum nu inceteaza sa ma surprinda si sa ma cheme neincetat la lucruri mai mari, la care nici macar nu visam. Aici fratii de la Conferinta mi-au marturisit ca in ultimele saptamani si-au luat timp special de rugaciune si post pentru ca Dumnezeu sa scoata pe cineva care sa mearga la triburile de pe teritoriul lor, fara a sti de intentia mea. Faptul ca Dumnezeu a facut, nu numai ca Uniunea Peruana sa ma primeasca, si inca foarte bine, ci si faptul ca pe langa Conferinta din aceasta zona si alte organizatii si reprezentanti ai guvernului sunt interesati ca eu sa intru aici, ma face sa cred ca Dumnezeu este la carma. Eu nici nu banuiam ca Dumnezeu imi pregatise si aranjase dinainte o cale atat de frumoasa pe care sa pasesc.
Maine dimineata, vineri 26 martie, voi intra in jungla. Am nevoie de mult sprijin in rugaciune pentru ca in continuare Dumnezeu sa fie la carma acestei lucrari si eu sa ma pot intoarce si sa va aduc vesti frumoase din ceea ce face Dumnezeu printre triburile izolate de aici. Aceasta va fi o prima incursiune si voi fi insotit de sotia mea si un tanar pastor, de doar 24 de ani, care a preluat primul sau district in urma cu 3 luni. Imputerniciti de Guvern vom intra la granita dintre triburile mai putin salbatice si triburile izolate intr-o prima recunoastere si stabilire de contacte. Acum ne vom descurca cu transportul in functie de cum fratele pastor va gasi mijloacele necesare urmand ca la a doua intrare sa mergem singuri si sa continuam lucrarea.
Biserica Adventista de aici are in plan ca odata inceputa lucrarea de aici sa preia pe cei doritori sa incheie legamant cu Dumnezeu si sa continue sa-i invete si sa stabileasca in zona o biserica puternica. Noi vom fi deschizatori de drumuri. Am intrebat, din curiozitate, de ce pana in acest moment nu a intrat Biserica Adventista in aceasta zona si mi s-a spus ca inca nu este nimeni care sa aiba curajul de a se aventura in aceasta zona, fiind practic necunoscuta si neumblata. Nimeni nu are ce cauta pe acolo. Nu sunt sate semi-civilizate in zona, ci doar grupuri migratoare, si nimeni nu urca cu barca pe rau si nimeni nu coboara din aceasta zona. De aceea inca o data insist in a va ruga pentru noi, atat pentru protectie cat si pentru ca Dumnezeu sa le vorbeasca El Insusi acestor oameni. Sper ca Dumnezeu sa vina curand si printre cai mantuiti sa fie si salbaticii pe care ii voi intalni din aceste triburi.
Am avut ocazia de a prezenta in cateva comunitati din Spania, Anglia si Romania lucrarea din Peru. In urma acestor expuneri , frati cu interes pentru lucrarea misionara, individual sau ca biserica, mi-au dat bani pentru a putea face posibila aceasta lucrare. Banii acestia mi-au fost folositori in achizitionarea biletelor de avion, cumpararea de echipament si materiale pentru aceste incursiuni, cumpararea de alimente pentru supravetuirea noastra in Amazon. Am avut in minte neincetat ca acesti bani trebuie sa fie cheltuiti cu chibzuinta si ca sunt ai lui Dumnezeu. Am plecat din Spania cu convingerea ca acesti bani sunt prea putini pentru achizitionarea unui motor de barca si a barcii. Am mers pe ideea ca in zona in care aveam sa merg voi gasi posibilitatea de a plati pe cineva sa ne duca in zona si sa vina dupa noi, dupa o luna sau mai mult, ignorand intr-o oarecare masura pericolul de a nu avea in caz de urgenta o barca cu care sa coboram spre cel mai apropiat port.
Dat fiind ca Presedintele Uniunii Peruane ne-a indrumat spre zona Madre de Dios, aici posibilitatea de a inchiria o barca si un barcagiu, a-l plati sa ne duca si sa vina dupa noi, este exclusa. Nimeni nu urca acolo si nu este nimeni care sa coboare. Biserica Adventista in aceasta zona nu are membrii, nu are biserica si deci nu are proprietati. Pe de alta parte e nevoie ca sa putem urca si cobora atunci cand este nevoie, in functie, bineintales, si de cheltuielile cu combustibilul necesar calatoriei.
In acest sens, este urgenta nevoie de o barca. Daca cunoasteti pe cineva care ar putea sa fie interesat sa sustina lucrarea in aceasta parte a lumii contribuind la achizitionarea unei barci este binevenit ajutorul. Nu atat barca cat motorul. Motorul este o urgenta de care depindem. Cred ca Dumnezeu va gasi oricum o metoda, pe care eu probabil nici nu o gandesc acum, ca sa intru in aceasta zona, daca este in Planul Sau. Eu nu fac decat sa irosesc posibilitatile mele umane de a face tot ce pot din partea mea, sa pasesc in gol, ca apoi Dumnezeu sa intervina si astfel, in final, minunea aceasta sa ne conduca in a-I data Glorie doar Lui.
Domnul sa fie cu dumneavoastra si cu noi!
Va rugam sa transmiteti salutarile noastre fratilor din biserica dumneavoastra si tuturor acelora care se bucura in Domnul ca Evanghelia ajunge si in acest capat de lume!
Rugati-va pentru noi in mod special in acest Sabat!