Pentru anul 2010 mi-am propus să formez o grupă de credincioşi în comunitatea Smîrdan, jud. Galaţi. Pentru că evidenţa noastră este constatată în mod deosebit pentru penticostalii din comună, am ales un mijloc de a ajunge la inima celor interesaţi, prin vizite personale. O vizită făcută la cineva descoperă o altă persoană care doreşte să fie vizitată. Şi aşa aria de lucru se măreşte.

În Smîrdan, cât şi în satele ce ţin de el (Mihail Kogălniceanu şi Cişmele) am mai multe suflete pe care le vizitez şi care se bucură de obişnuinţa noastră religioasă. Deja la următorul botez, programat la sfârşitul lunii aprilie, voi avea mai multe persoane. Prin botezul lor va fi înfiinţată prima grupă de credincioşi din Smîrdan. Lucrarea va continua până se va forma o grupă solidă care să aibă un conducător autohton şi care să fie sub patronajul comunităţii din Galaţi. După aceasta voi pleca în altă zonă albă. Concomitent cu vizitele pe care le fac, ofer şi literatură.

Am o situaţie deosebită pe care vreau să v-o aduc la cunoştinţă. Unul din prietenii de adevăr din Smîrdan este internat la Spitalul T.B.C. El, un frate şi o soră sunt singuri şi ca subzistenţă nu au decât ajutorul social de la primărie (120 LEI/lună). Nu are cu ce-şi lua medicamente sau hrana adecvată. Dacă i-am putea ajuta ar fi o mare binecuvântare pentru ei.

În urma lucrării pe care o desfăşor în comuna Smîrdan, am descoperit o familie deosebită. Îi vizitez frecvent. Pentru data de 17.03.2010, am stabilit o oră de rugăciune. Deşi mai era până pe 17, mi-au dat telefon să nu cumva să uit şi să nu vin la ora de rugăciune că au invitat şi alte persoane.

Este uimitor cum se răspândeşte Evanghelia!

Ora de rugăciune pe care am ţinut-o a fost foarte plăcută. Pentru că la Galaţi aveam o săptămână de Evanghelizare, m-au rugat să îi duc la adunare să vadă şi ei cum este acolo la Evanghelizare. I-am adus şi la Sfânta Cină. Le-a plăcut ordinea şi îmbrăcămintea fraţilor şi surorilor.

Această familie deosebită unde se desfăşoară ora de rugăciune soţia lui este atât de preocupată de cuvântul Domnului, încât vrea să încheie legământ cu Domnul, iar soţul nu îi stă împotrivă.

Atât de nerăbdător era să ajung la ora de rugăciune încât el mi-a spus că înainte cu o oră făcea naveta de la casă la poartă să vadă dacă venim. Mare i-a fost bucuria când ne-a văzut. Mă bucur pentru aceste suflete şi mă rog ca Domnul să îi înmulţească. Amin!