Har şi pace de la Domnul nostru Isus. Mă bucur pentru faptul că am ocazia să vă scriu din nou şi nu pot să îmi reţin bucuria pentru faptul că aţi ales să sprijiniţi în rugăciunile dvs.

Grupa de la Scrioaştea iar pilda talanţilor pe care a spus-o Isus este un punct de reper în lucrarea nostră în sensul că şi cu bani puţini se pot face lucruri mari. Cei 50 euros pe care i-am primit pentru cărţi au fost folosiţi pentru a cumpăra carţi valoroase, nu doar broşuri pe care le folosim la un prim contact cu persoane diverse. Aceste cărţi, bineînţeles, costă mai mult, dar ne-am gândit să facem o bibliotecă mobilă şi după ce membrii grupei citesc cărţile pot să le ofere cu împrumut cunoscuţilor sau prietenilor, ştiind în acest fel ce cărţi să recomande pentru problemele specifice fiecăruia. Bineînţeles că cei de la grupă au fost încântaţi şi fiecare şi-au luat cărţi pentru studiu. În acest mod beneficiile sunt multiple pentru că, pe deoparte, membrii sunt antrenaţi catre studiu şi lucrare, iar cei din comună pot beneficia şi ei de aceste cărţi. Nu în ultimul rând aş vrea să vă povestesc despre un prieten şi simpatizant, „Mitică”, ce are soţia şi familia fiicei lui în biserica din Scrioaştea. Ne rugam de mai mult timp pentru ca el să vină la credinţă şi chiar dacă ne-a ajutat mult la construcţia bisericii, nu înţelegeam de ce nu merge pe aceiaşi cale ca şi familia lui. Într-un sabat de dimineaţă, am fost surprins să îl vad la biserică, arăta puţin palid dar bucuros că este printre noi. După terminarea programului l-am felicitat pentru faptul că s-a hotărât să vină şi după câteva minute de discuţie a plecat. Am rămas puţin cu fiica lui şi am întrebat-o despre tatăl ei iar ea a izbucnit în plâns, spunând că tatăl ei este bolnav destul de grav, de ciroză. Am încercat să o liniştesc şi i-am spus că Dumnezeu il iubeşte foarte mult pe tatăl ei şi sigur dacă asta este calea pe care Dumnezeu o foloseşte pentru a-şi apropia pe cei ai Lui noi trebuie să avem încredere în El.

Acum o săptămână am trecut din nou pe la el împreună cu pastorul Popescu Cornel şi a fost bucuros să ne vadă deşi era slăbit din cauza tratamentului. Avea în ochi o bucurie imensă. După câteva minute de discuţii ne-a spus că s-a hotărât să îşi predea viaţa lui Dumnezeu prin botez şi că singurul lucru ce îl ţinea departe de El era faptul că muncea prea mult. Acum are voie doar să se plimbe. La plecare ne-a arătat frumoasa lui livadă de pomi fructiferi, „altoiţi”, de care era foarte mândru. Oare nu este un prilej minunat ca să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru modurile şi căile pe care le foloseşte, chiar dacă sunt dureroase, pentru a câştiga pe cei ai Lui? Amin!