„Bucuraţi-vă, iarăşi zic, bucuraţi-vă” şi bucuria voastră să fie deplină. Această bucurie, pe care numai Dumnezeu o poate turna în sufletele oamenilor o trăiesc cele opt familii care au primit în luna martie 2010 câte un solar. Prin harul lui Dumnezeu proiectul Rut a putut să primească finanţare, la care şi dumneavoastră a-ţi participat dăruind cu mână largă şi inimă curată.

Stimaţi fraţi din Biserica Emaus vă mulţumesc pentru că dumneavoastră mă folosiţi în marea lucrare a Domnului punându-mi la dispoziţie mijloace prin care Dumnezeu poate să aducă speranţă bucurie şi fericire în casele oamenilor. Astfel de simţăminte trăiesc cele opt familii care sunt beneficiare ale proiectului „Rut”. La început „pământul era pustiu şi gol…”, tot la fel erau şi cămările acestor familii în mijlocul iernii nu pentru că în toamna lui 2009 ei îşi făcuseră doar puţine conserve, iar acum , când afară este totul alb şi ger cumplit au fost terminate, ci pentru faptul că grădinile au fost la fel de pustii şi goale datorită timpului nefavorabil. Sufletul lor era cuprins de disperare şi întuneric. Trecuseră multe zile în care nu mâncaseră mai nimic iar nopţile le petreceau amintindu-şi cât de bine era când soba radia căldură. Îmi amintesc despre Sorin că într-una din zilele lunii ianuarie, când am ajuns la el în vizită, doar terminase de servit masa împreună cu familia lui. Mi-a spus că au mâncat „niste pâine cu ce s-a găsit pe aici” şi acum mă pregătesc să urc în pod să caut nişte pantofi pentru sobă pentru că aseară am terminat de ars scara.

Familia lui Garoşilă care are zece copii şi un bătrân au petrecut iarna mai bine pentru că, făcând haz de necaz tatăl spunea: „ăştia mai mari mănâncă ce rămâne de la cei mici, noi mâncăm ce rămâne de la cei mari iar moşul mănâncă ce rămâne de la noi….” Stând de vorbă cu o altă familie am observat o adâncă durere a inimii pe care nu puteau să o mai ascundă. „Ce am fost şi ce am ajuns, spunea bătrâna, îmi este ruşine să mai ies pe stradă, am ajuns săracii săracilor, de ce ne-o fi blestemat Dumnezeu în felul cesta? Vrem să muncim şi nu avem unde, iar primăvara când ne ia cineva la muncă se uită la noi ca la animale şi caută să nu ne dea mai nimic şi grădina asta s-a uscat de tot de am ajuns să murim de foame. Necazurile se ţin lanţ de parcă am fi blestemaţi. ”

Şi Dumnezeu a zis: Toţi acestia sunt copii Mei, I-am răscumpărat de sub blestem şi I-am săpat în palmele Mele. Şi s-a făcut lumină: aceasta a fost ziua întâi.

În ziua a doua a luat naştere proiectul Rut, iar acum când soarele dogoreşte şi împreună cu ploile acide strică din nou grădinile, aceşti oameni îi aduc slavă lui Dumnezeu pentru că de mult au mâncat prima salată. Andrei, un micuţ de trei ani îmi spunea: „Nenea Nicu mie îmi place salata cu brânză şi să fie multă, uite aşa castronul cu vârf.” Sorin se simte ca un gospodar cu valoare pentru că nimeni din sat nu mai are un solar ca al lui, „şi să vezi acum că le dau clase” îmi spunea plin de mândrie în timp ce ieşea cu un castron plin cu roşii, ardei gras şi castraveţi pentru salată, „şi de nu am să fac o grămadă de bulion şi suc de roşii, că prea i-am dus dorul până acum.”

Aşa îşi petrec aceşti oameni zilele bucurându-se de masa pe care Dumnezeu le-a întins-o în pustie, iar bucuria lor este şi bucuria noastră.

Şi eu mă bucur că a doua etapă a proiectului a fost atinsă iar aceşti oameni au ce să mănânce pe timpul verii. Însă în această săptămână(27,iunie,2010), bunica Dida a ţinut să-mi spună că deja a cules un cărucior de roşii şi a făcut un tuci mare de bulion. „Maică să le dea Dumnezeu sănătate la oamenii ăia, zicea ea, că ia uite ce bogăţie… şi vecinii de pe lângă noi nu au nimic prin grădini… da ştii ceva? Eu le mai dau şi lor din când în când câteva roşii, le ascund în şorţ ca să nu mă vadă cei de acasă, că ce…? nouă nu ne-a dat Cel de sus.”

Domnul fie lăudat pentru cea de a treia etapă care se derulează în paralel cu a doua şi anume etapa conservelor pentru iarnă. Pământul şi-a dat rodul: Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. Astfel a fost o seară şi apoi o dimineaţă, aceasta a fost ziua a treia plină de speranţă şi bucurie.

Slavă lui Dumnezeu şi pace jos pe pământ!