Pacea Domnului,
Vă scriu câteva cuvinte de la Tansa.
Ne-am acomodat aici și lucrăm pe toate fronturile; avem un solar frumos și o grădină frumoasă, dar bucuria cea mai mare este că începem să avem rezultate pe plan spiritual. Duhul Sfânt lucrează și aduce pe oameni lângă Dumnezeu. Așa cum vă spuneam, ne adunăm aici la Tansa din primul Sabat al lunii aprilie. Vin între 5-10 săteni, iar Sabatele în care vin și frații de la Războieni suntem mai mulți.
Sabatul acesta, primul din luna iunie, am fost după amiază la Războieni și am luat cu mine pe un tânăr, Stoica Ion (32 de ani, din Suhuleț), care l-a cunoscut pe Domnul și își dorește de mult timp să încheie legământ cu Domnul, prin botez. Ion a fost prezentat bisericii și urmează să primească botezul în ultimul Sabat din luna iulie, la Războieni. Alături de Ion a fost prezentat și nenea Gheorghe Radu (70 de ani, din Tansa) care a mai vizitat biserică adventistă din București, când era mai tânăr și lucra acolo.
Pe nenea Gheorghe l-am cunoscut într-o zi friguroasă de februarie. Mergea la Războieni cu Maxi, pentru că zăpada era mare și nici mașina nu pornea din cuaza frigului. Cum stăteam în stație și așteptam mașina, am văzut un bătrân care trăgea cu greu un cărucior plin cu crengi de brad. Am alergat și l-am ajutat.
A trecut mult timp de atunci însă el nu a uitat că am tras împreună cu el la căruț. L-am mai întâlnit și l-am luat de câteva ori cu mine la biserică, la Botca, și apoi l-am invitat la masă ca să mai stăm de vorbă. De când ne adunăm la Tansa, este nelipsit; el vine primul.
În timp ce Ovidiu Butuc îi prezenta pe cei doi bisericii, eu eram mâhnit în suflet pentru că știam cu câți oameni am vorbit, câți mi-au promis că vin la biserică; ba chiar o familia care a venit mereu la seminar îmi spuseseră că vor să se boteze și că de sâmbătă iau copiii și vin cu căruța la biserică. Sâmbătă dimineață însă m-au sunat și mi-au spus că nu mai pot veni pentru că au oameni la prășit.
Însă sâmbătă seara, după ce am ajuns acasă, am primit un telefon de la un băiat Florin, de 22 de ani, din Dăgata. Și el este nelipsit de la biserică și singurul căruia eu nu i-am adresat o invitație personală cu privire la botez. Știam că vine de mult, dar niciodată nu l-am întrebat nimic legat de venirea lui la biserică.
Pe Florin l-am cunoscut în iarnă; eram la un vecin și îl ajutam să încarce lemne. Eram mai mulți, și după ce am încărcat, vecinul a vrut să ne cinstească. Spunând că eu nu beau, a urmat o discuție în care le-am explicat de ce este bine să ascultăm de Dumnezeu și să trăim frumos. Spre surprinderea mea, nimeni nu mi-a zis nimic de rău. Din contră, chiar mi-au dat dreptate. I-am invitat să vină pe la mine să mai stăm de vorbă, apoi am plecat.
Florin a fost și el acolo, însă nu a zis nimic, ci doar a ascultat. M-am întâlnit cu el mai târziu și i-am oferit cartea Calea către Hristos. Știam că este singur, mama lui s-a călugărit iar tatăl i-a părăsit de mici. Florin a crescut o vreme la casa de copiii, apoi la bunica, iar acum lucrează la un unchi. Ce mai știam despre el era faptul că el a mers la baptiși, dar nu a fost convins de adevăr. Când era mai mic, o familie de penticostali a vrut să îl ajute cu condiția să frecventeze biserica lor, însă Florin nu a vrut.
Cum spuneam, m-a sunat în acea sâmbătă seara și mi-a spus că vrea să vorbească cu mine, însă nu mi-a zis despre ce era vorba. Deși Florin nu mi-a cerut nimic niciodată, așa cum fac alții, am crezut că are nevoie de bani, altfel nu ar fi vrut să mă vadă neaparat în seara aceea, mai ales că era deja ora 22:00.
Când l-am văzut, era tare bucuros; am înțeles atunci de ce a dorit să mă vadă așa târziu. Cuvintele lui au fost: Domnul Marius, am venit să vă spun că vreau să mă predau lui Dumnezeu, m-am tot gândit de mult timp, dar astăzi, după predica de la prânz, m-am hotărât. Nu-mi venea să cred, am chemat soția, ne-am rugat pentru el și ne-am bucurat împreună.
A trecut ieri pe la mine și i-am spus că trebuie să renunțe la țigări și la alcool. Avea două săptămâni de când nu mai bea și nu mai fuma, și se hotărâse ca vineriea să aducă mâncare pentru animale, ca să nu lucreze în Sabat.Mulțumim din inimă lui Dumnezeu pentru decizia lui Florin și ne dorim ca și alți oameni să îi urmeze exemplu.
Am mai primit o vizită ieri din partea unui tânăr foarte descurajat, Sergiu, în vârstă de 25 de ani. Soția l-a părăsit de câțiva ani și de doi ani căuta un partener de viață. Când l-am sfătuit să se roage, mi-a răspuns că Dumnezeu nu îl ascultă. I-am promis că o să mă rog și eu, și i-am explicat că tot ce avea atunci când și-a găsit partenerul, are și acum. Ba mai mult, are experiență și știe ce trebuie să facă și ce să nu facă. L-am asigurat că Dumnezeu într-o zi îi va da pe cineva, așa că nu trebuia să fie descurajat.
Mi-a spus că a încercat să se sinucidă de câteva ori, însă nu a reușit. S-a aruncat odată de pe un dig, însă l-au văzut niște oameni și l-au scos. Mi-a promis că următoarea sâmbătă va veni la biserică. Rugați-vă pentru el și pentru toți ceilalți cu care mă întâlnesc. Rugați-vă ca Dumnezeu să atingă inima lor și să îi transforme. Am văzut cum Duhul Sfânt face minuni în viața noastră și în viața celorlalți.
Mulțumim pentru sprijin și pentru rugăciuni, Domnul să vă răsplătească. Mai jos puteți vedea niște poze cu familia mea și cu Florin și Ion, despre care v-am povestit.
Multă pace de la Tansa,
Cu prețuire, familia ABABEI
Pentru a susține lucrarea din Tansa, luați legătura cu Ionuț Prunaru (629 918 742), responsabil al departamentului Misiune al bisericii noastre.
Puteți citi aici prima parte: Lucrarea din Tansa-Dagata (I)