19 mai 2008

Sunt atatea bucurii si experiente care Dumnezeu ne-a permis sa le vedem, incit de multe ori ne intrebam care este rolul nostru in aceste sate atat de indepartate de civilizatie, cind El insusi lucreaza in mod atat de evident si direct. Noi suntem doar martori la ce face El, si este uimitor. Atunci cind ajungem intr-un sat observam ca, Dumnezeu a pregatit deja terenul inaintea nostra si oamenii au avut vise despre venirea noastra ca mesageri ai Cuvantului lui Dumnezeu, asa ca ne intreaba care este mesajul lui Dumnezeu pentru ei. Multi vin si ne relateaza scene parca rupte din Biblie, pe care in timpul noptii le-au vazut. Dumnezeu le vorbeste despre doctrina, hrana sanatoasa, despre judecata sau cele sapte plagi. De multe ori m-am intreba...

15 februarie 2008

Ca de obicei, plecasem de acasă în ultimul moment, adică atât cât aveam nevoie să ajung la destinaţie, nemaipunând la socoteală evenimente sau situaţii care mi-ar încetini înaintarea. În timp ce coboram grăbita scările către metrou, o femeie în vârstă cam de 50 de ani se chinuia să coboare un cărucior cu alimente. Nemaistând pe gânduri, i-am luat punga din mâna cealaltă şi am apucat de un capăt al căruciorului ajutând-o să-l coboare. Apoi a trebuit să aşteptăm ca femeia de la ghişeul de bilete să ne dea drumul la o poarta specială pentru cărucioare. Ceea ce m-a uimit a fost faptul că după ce am trecut în partea c...

29 ianuarie 2008

De ce nu pot face şi eu ceva pentru Tine, Doamne? Zi dupa zi iţi propui să incepi ziua altfel si tot altfel s-o continui insa sunt atatea lucruri de facut intr-o singura zi si ziua nu are decat...24 de ore. Ce sa faci mai intai? Care sa fie ordinea prioritatilor? Lucruri urgente care nu permit amanare apar in fiecare dimineata si alergi sa prinzi autobuzul, trenul, metroul si iar autobuzul si n-ai timp sa-i vezi pe cei din jur decat atunci cand te impiedica in alergarea ta sau cand ocupa singurul loc liber in metrou,pe care ti l-ai fi dorit din toata inima,pentru a putea inchide ochii, fie si numai 20 de minute si a recupera un pic din timpul de somn care niciodata nu ajunge la 7-8 ore recomendate...Si asa trec zilele, sap...

29 ianuarie 2008

Într-o camera de spital, dintr-un orăşel pierdut în inima junglei, l-am găsit pe Wilmer, un tânăr venezolan de prin nord. Se ţinea cu mâinile de burtă. Părea să-l doară. Mi-a făcut semn ca să mă duc până la el şi în acea clipă am văzut strălucind la mâinile lui nişte cătuşe grele. Îmi cerea 5.000 de bolivari pentru a-şi suna mama. Gardianul intră şi aprobă vizita mea. Am aflat în câteva minute că în faţa mea aveam un criminal. Aveam o săptămână de când eram în acel spital şi aveam convingerea că Dumnezeu nu mă adusese în Venezuela, prin atâtea experienţe, doar pentru a const...

29 ianuarie 2008

Desi, departe de Spania, imi amintesc cu placere de momentele petrecute in Biserica Emaus si va salut cu mult dor din Peru. Dupa ce am asistat la cursurile Scolii Misionare organizate de Sebastian Tartarau in Romania, am decis sa plec in Peru, unde, de aproape 3 luni, lucrez ca misionar evanghelist in regiunea Loreto (Amazonia) la triburile izolate de aici, impreuna cu Sebastian Tartara si televiziunea ,,It is written,, (SUA). Am avut bucuria sa cunosc mai multe triburi izolate cum ar fi: Kandosi, Chayauita, Achuara, triburi si sate in care Evanghelia un a ajuns niciodata. In momentul de fata, lucrez cu tribul Chayauita, un popor cald si primitor, de care sunt legat in mod special in urma unei experiente pe care o voi impartasi. Dupa do...

2 octombrie 2007

Nu voi uita niciodata Pastele din 1946. Aveam doar 14 ani si mai ramasesem doar trei fete acasa. Dupa mine era sora mea mai mica Ocy de 12 ani si inaintea mea era sora mea mai mare Darlene, care avea 16 ani. Traiam pe vremea aceea in casa noastra veche, impreuna cu mama noastra si nu aveam idee pe vremea aceea ce inseamna sa-ti lipseasca ceva, sau ce inseamna sa ai lucruri multe. Tatal meu murise cu 5 ani mai inainte, lasand-o pe mama cu 7 copii sa creasca mai departe, mai toti in scoala, dar fara sa avem vreun ban de pe urma lui. Ajunsi in 1946 surorile mai mari se casatorisera deja si se mutasera la sotii lor, iar fratii nostri mai mari plecasera la oras, la munca. Cu o luna inainte de Paste, pastorul nostru a facut un anunt ca, ...