Imagini de la inaugurarea bisericii Stejaru care a fost construita anul trecut in urma unui proiect misionar de 10 zile de o grupa de frati din biserica Emaus, Madrid. Citeste mai mult
Au trecut multe zile de la acel tragic eveniment , aproape patru ani, pe care nici acum nu pot să-l înţeleg. Nu ştiu de ce m-am îmbătat, nu ştiu de ce tulburam liniştea în local, nu ştiu de ce am alergat de grabă acasă de am luat cuţitul după ce proprietarul m-a dat afară din local, nu ştiu de ce m-am întors cu hotărârea de a-l junghia pe cel ce mă umilise în faţa tuturor celor din local…nu mai ştiu ce s-a întâmplat după aceea pentru că a urmat condamnarea (16 ani de detenţie), şi apoi aproape o lună de regrete şi remuşcări.
Toate s-au derulat ca într-o clipă şi acum iarăşi nu înţeleg de ce am vrut să-mi curm propria viaţă bătându-mi un cui în cap. După patru ani „zac” într-o celulă de maximă siguranţă, iar mintea mea este perfect limpede precum apa acelui izvor de munte din care îmi amintesc atât de voalat că am băut când eram într-o excursie. Oh! dar nici amintirile nu mă mai ajută pentru că mintea mea este atât de limpede parcă ar fi o coală de hârtie perfect albă, totul s-a şters. Simt că nu mai am viaţă şi nu ştiu dacă voi rezista până la sfârşitul celor 16 ani pentru că deja simt că sunt mort. Amintirile s-au dus, prezentul mă copleşeşte, iar spre viitor nu pot să-mi îndrept deloc mintea pentru că nu ştiu la ce să mă gândesc. Simt că nu voi mai avea loc în familie, societatea nu are nevoie de mine, prietenii cei vechi nu-i mai vreau iar alţii care să mă înţeleagă şi să mă accepte cred că nu voi reuşi să-mi fac. Ce om nenorocit sunt! Cine mă va elibera din această stare de moarte? Citeste mai mult
Ultimele zile din luna februarie şi aproape jumătate din luna martie am vorbit în fiecare seară cu nenea Vasilică, membru al grupei de prieteni de la Cernetu. De fiecare dată deschideam discuţia cu uzuala întrebare „ce mai faci nenea Vasilică?” la care el îmi răspundea: sunt disperat frateee… sunt disperat! De ce nenea Vasilică? La care el ,punând aceiaşi „placă” începea a spune: Bătrâna asta pe care o am aici pe capul meu mă disperă. Toată ziua umblă prin curte şi pe stradă, iar noaptea prin toată casa căutând mâncare.
La 92 de ani nu mai ştie ce face şi pe unde face, şi din cauza asta trebuie să o curăţ pe ea şi pe unde merge ea mai ales noaptea; nu mai pot, nu mai pot, m-a disperat… La începutul lunii martie am auzit că bătrâna nu se mai poate ridica din pat şi îşi aşteaptă sfârşitul. Într-una din zile mă sună nenea Vasilică şi mă întreabă: „a murit bătrâna, (se simţea o mulţumire în suflet), se poate să o înmormânteze fraţii adventişti?”. Citeste mai mult
Text de memorat: „Căci Tu eşti ajutorul meu şi sunt plin de veselie la umbra aripilor Tale.” (Ps. 63,7)
„Trei lucruri sunt mai presus de puterile mele şi chiar patru pe care nu le pot pricepe: urma vulturului pe cer…” (Prov. 30,18.19). Vulturul este un fel de avion de război viu. Cu ciocul său încovoiat şi ghearele foarte ascuţite, el este echipat ca un avion de război. Are aripi puternice, oase tari, este plin de viaţă şi de forţă. Vulturul este o pasăre de pradă şi este necrofag. El se năpusteşte din înălţimea cerului şi plonjează în apă cu o viteză ameţitoare. Când se află în cuib, lângă puii lui, vulturul îşi retrage ghearele ca să nu-i rănească.
Vulturul este simbolul regalităţii, al puterii, al graţiei şi nu numai. Nu este de mirare atunci că scriitorii Bibliei se minunau de frumuseţea falnică a zborului vulturilor.
David însuşi a folosit o imagine asemănătoare în Psalmi, când a vorbit despre adăpostirea sub aripile lui Dumnezeu. Săptămâna aceasta, vom medita împreună cu David la modul în care Dumnezeu ne oferă adăpost şi ne acoperă păcatele. Însă mai întâi vom studia evenimentele care l-au determinat pe David să caute adăpost la Dumnezeu; după aceea, vom încerca să înţelegem de ce avem şi noi nevoie, ca să ne adăpostim sub aripile Sale. Citeste mai mult
Text de memorat: „În adevăr, când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mântuire şi de care cineva nu se căieşte niciodată, pe când întristarea lumii aduce moartea.” (2 Corinteni 7,10)
Numai puţine personaje biblice au avut parte o viaţă la fel de tumultuoasă ca a lui Ilie. Ce istorie extraordinară despre credinţă, despre încercare şi despre puterea lui Dumnezeu în lumea aceasta!
Ilie mai este considerat şi în zilele noastre un personaj important, cel puţin în iudaism. De altfel, în tradiţia iudaică, el este socotit a fi cel mai important personaj biblic. Spre exemplu, cu ocazia Paştelui, se aşază pe masă un pahar special cu vin. În timpul sărbătorii, uşa casei este deschisă şi toţi mesenii se ridică pentru a-l lăsa pe Ilie să intre şi să bea. La circumcizie, este pus deoparte un scaun, „scaunul lui Ilie”, ca parte a ritualului. De asemenea, la încheierea Sabatului, evreii cântă despre Ilie, exprimându-şi speranţa că el va veni „curând, în zilele noastre… împreună cu Mesia, fiul lui David, ca să ne mântuiască”.
Un exemplu al locului important pe care îl ocupă Ilie în gândirea iudaică îl găsim şi în Evanghelie, unde Petru spune că unii oameni credeau despre Domnul că era Ilie (Mat. 16,14). Săptămâna aceasta, vom studia despre Ilie şi despre mantaua lui şi vom desprinde câteva lecţii spirituale pentru noi. Citeste mai mult