Pe Noul Pământ, în care va locui neprihănirea, Dumnezeu va pregăti un cămin veşnic pentru cei răscumpăraţi şi un mediu desăvârşit pentru viaţă veşnică, dragoste, bucurie şi pentru a învăţa în prezenţa Lui, pentru că aici, Dumnezeu Însuşi va locui cu poporul Său, iar suferinţa şi moartea nu vor mai fi. Marea luptă va lua sfârşit, iar păcatul nu va mai exista. Toate lucrurile, însufleţite şi neînsufleţite, vor declara că Dumnezeu este dragoste. El va domni pentru veşnicie. Amin. (2 Petru 3,13; Is. 35; 65,17‑25; Mat. 5,5; Apoc. 21,1‑7; 22,1‑5; 11,15)
Mileniul este domnia de o mie de ani a Domnului Hristos împreună cu sfinţii Săi în ceruri, între prima şi a doua înviere. În timpul acesta, morţii cei nelegiuiţi vor fi judecaţi. Pământul va fi complet pustiu, fără oameni, dar ocupat de Satana şi îngerii lui. La sfârşitul mileniului, Domnul Hristos, cu sfinţii Săi şi cu cetatea sfântă, va coborî din ceruri pe pământ. Atunci morţii nelegiuiţi vor fi înviaţi şi împreună cu Satana şi îngerii lui vor înconjura cetatea, dar foc de la Dumnezeu îi va mistui şi va curăţi pământul. Astfel, Universul va fi eliberat pentru totdeauna de păcat şi de păcătoşi. (Apoc. 20; 1 Cor. 6,2.3; Ier. 4,23‑26; Apoc. 21,1‑5; Mal. 4,1; Ez. 28,18.19)
Plata păcatului este moartea. Dar Dumnezeu, singurul care are nemurirea, va da viaţă veşnică celor răscumpăraţi. Până în ziua aceea, moartea este o stare de inconştienţă pentru toţi oamenii. Când Se va arăta Domnul Hristos, Viaţa noastră, neprihăniţii înviaţi şi neprihăniţii în viaţă vor fi glorificaţi şi luaţi să întâmpine pe Domnul lor. A Doua Înviere, învierea celor nelegiuiţi, va avea loc după o mie de ani. (Rom. 6,23; 1 Tim. 6,15.16; Ecl. 9,5.6; Ps. 146,3.4; Ioan 11,11‑14; Col. 3,4; 1 Cor. 15,51‑54; 1 Tes. 4,13‑17; Ioan 5,28.29; Apoc. 20,1‑10)
A Doua Venire a lui Hristos este binecuvântata speranţă a bisericii, marele punct culminant al Evangheliei. Venirea Mântuitorului va fi literală, personală, vizibilă şi mondială. Când El va reveni, morţii neprihăniţi vor fi înviaţi şi, împreună cu cei neprihăniţi care vor fi în viaţă, vor fi glorificaţi şi luaţi la cer, iar cei nelegiuiţi vor muri. Împlinirea aproape completă a tuturor lanţurilor profetice, împreună cu condiţia actuală din lume, arată că venirea lui Hristos este iminentă. Timpul acestui eveniment nu a fost descoperit, de aceea suntem îndemnaţi să fim gata în orice vreme. (Tit 2,13; Evrei 9,28; Ioan 14,1‑3; Fapte 1,9‑11; Mat. 24,14; Apoc. 1,7; Mat. 24,43.44; 1 Tes. 4,13‑18; 1 Cor. 15,51‑54; 2 Tes. 1,7‑10; 2,8; Apoc. 14,14‑20; 19,11‑21; Matei 24; Marcu 13; Luca 21; 2 Tim. 3,1‑5; 1 Tes. 5,1‑6)
Există un sanctuar în ceruri, adevăratul cort întemeiat de Dumnezeu, nu de om. În el, Domnul Hristos slujeşte în favoarea noastră, punând la dispoziţia credincioşilor binefacerile jertfei Sale de ispăşire aduse pe cruce, o dată pentru totdeauna. El a inaugurat activitatea Sa ca Mare Preot şi a început lucrarea de mijlocire la data înălţării Sale. În 1844, la sfârşitul perioadei profetice de 2300 de zile, El a intrat în cea de‑a doua şi ultima fază a lucrării Sale de ispăşire. Aceasta este lucrarea judecăţii de cercetare care constituie o parte a îndepărtării finale a păcatului, simbolizată prin curăţirea din Ziua Ispăşirii a vechiului sanctuar iudaic. În acest serviciu simbolic, sanctuarul era curăţit prin sângele animalelor jertfite, însă lucrurile cereşti sunt curăţite prin jertfa desăvârşită a sângelui lui Isus Hristos. Judecata de cercetare descoperă fiinţelor cereşti cine sunt cei adormiţi în Hristos şi socotiţi vrednici să aibă parte de Prima Înviere. Ea arată, de asemenea, care dintre cei vii sunt în Hristos, păzind poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus, pe cei care sunt în El, şi de aceea sunt pregătiţi pentru a fi strămutaţi în Împărăţia Sa veşnică. Această judecată reabilitează dreptatea lui Dumnezeu în lucrarea de mântuire a celor ce cred în Isus. Ea declară că cei care au rămas credincioşi lui Dumnezeu vor primi Împărăţia. Încheierea acestei lucrări a Domnului Hristos va marca sfârşitul timpului de probă a omenirii, înaintea celei de‑a Doua Veniri. (Evrei 8,1‑5; 4,14‑16; 9,11‑28; 10,19‑22; 1,3; 2,16.17; Dan. 7,9‑27; 8,13.14; 9,24‑27; Num. 14,34; Ez. 4,6; Lev. 16; Apoc. 14,6.7; 20,12; 14,12; 22,12)