In primavara acestui an, am plecat impreuna cu doi prieteni (Sami Trasa si Daniel Doncea) in Peru cu scopul de a construi o biserica in satul Pongo unde cu ceva timp in urma Dumnezeu a ingaduit sa intram.
Acolo, in tribul Awarunas, am predicat Evanghelia in doua din satele lor. Unul din ele a primit vestea buna printr-un miracol. Dumnezeu lucrase deja inainte ca noi sa ajungem printr-un om care a avut vise cuprinzand doctrina bisericii noastre. Asa se face ca evanghelizarea in acest sat era pregatita de insusi Dumnezeu prin mesaj special oferit acestui om.
Dupa evanghelizare, satenii au hotarat sa facem o biserica unde sa se poata inchina lui Dumnezeu. Cind am ajuns, dupa o calatorie de aproximativ 4 zile, calatorie pe rau, ne-a uimit faptul ca terenul unde au hotarat sa fie biserica, era pregatit, curatit, gata de construit. A fost o mare bucurie pentru noi. Satenii au inceput sa ne ajute la construirea bisericii. Era uimitor sa vezi copii de la varsta de 3 anisori si pana la cel mai batran cum muncesc, cum cara nisip de la rau, drum de aproape 10 minute, femeile munceau deopotriva. Nu lipsea nici o categorie, aproape toti satenii au ajutat, pentru ca au inteles ca este biserica lor si nu a noastra. In fiecare seara faceam evanghelizare iar ziua munceam sau mergeam in vizita. Mare le-a fost bucuria cind biserica s-a terminat.
In vara acestui an am plecat din nou de data acesta singur, pentru a continua intarirea bisericii si botezarea membrilor. Dumnezeu ne-a binecuvintat pentru ca am vazut roadele celor aproape doi ani de cind i-am vizitat pentru prima data si 18 persoane au devenit membri ai biserici adventiste, 12 prin botez si Citeste mai mult
1. Marin Dumitru. Activează în localităţile Mârzăneşti şi Teleormanu. Activităţi realizate în perioada menţionată:
A. Lucrări de construcţii − construcţie biserică în Teleormanu, − amenajare şi recondiţionare biserici; Prundu, Dideşti, Izvoarele, Alexandria II, − închiriat casă Mârzăneşti.
B. Activităţi sociale. − Asistat 18 familii pentru satisfacerea nevoilor urgente (alimente, îmbrăcăminte, medicamente). − Rechizite pentru şcoală, 50 de ghiozdane, 100 seturi fulare şi căciuli pentru copii. − Săptămânal măsurători tensiune arterială. − Cămara de alimente. A zecea parte din produsele obţinute din grădină sunt aduse la biserică şi distribuite săracilor. − Colaborare bună cu primarul din Mârzăneşti care le-a pus la dispoziţie o sală de clasă pentru prezentarea de seminarii publice. Citeste mai mult
Cateva imagini cu startul bisericii pentru persoanele cu dizabilitati. Au fost 30 persoane cu dizabilitati si 16 insotitori si voluntari. Ne-ar mai fi trebuit cateva masini ca sa-i aducem pe alti douazeci.
A fost o atmosfera placuta si plina de nouatate.
cele bune de sus. George Uba
Grupul de voluntari romani din Kongola va saluta cu drag! Desi departe, acuzati pe drept ca suntem lenesi in a impartasi celorlalti ce se intampla pe aici, suntem legati prin cei dragi de framantarile si preocuparile batranei Europe, de voi. Spiritul nu are frontiere!
Grupul de misionari romani din Kongola, Namibia – este titlul derutant ce ni se atribuie de catre majoritatea oamenilor care ne cunosc si care ca ne onoreaza numindu-ne `misionari’, desi noi, niciodata, nu ne-am intitulat `misionari`. Incercam pur si simplu sa ajutam in masura in care putem ca cei de aici sa fie putin mai fericiti. Este derutant si pentru faptul ca induce in cei care ne viziteaza asteptari nerealiste in ceea ce priveste activitatea noastra. Asteapta aventura si emotii religioase puternice, viata grea, plina de privatiuni si riscuri, intr-un cuvant, ceea ce stiu ei din povestiri ca inseamna a fi `misionar`. Si gasesc munca, rutina, putine privatiuni, stil de viata aproape total lipsit de risc. Si sunt dezamagiti.
Dezamagirea nu e exprimata direct. O simtim uneori din reactia la raspunsurile noastre. “Erau adventisti cand ati ajuns voi aici? Cati s-au botezat de cand ati ajuns voi aici?” Cand primesc raspunsul ca aici au fost foarte multi adventisti si ca doar foarte putini crestini ar putea fi considerati rezultatul direct al activitatii noastre ochii li se sting. Desi numerele atrag, adeseori ne incalzesc inimile, impactul pe care noi speram ca prezenta noastra aici sa-l aiba este o schimbare a mentalitatilor, o schimbare de atitudine interioara in raportarea lor la Dumnezeu. Ne dorim ca acesti frati ai nostri sa-L cunoasca pe Hristos si puterea Lui, sa ajunga sa traiasca o viata nedominata de frica vrajitoriei si a puterii spiritelor rele. Alteori, noii voluntari isi exprima dezamagirea ca nu sunt nevoiti sa sufere lipsa confortului (“aveti si dus?!”), sau ca nu sunt pericole asa cum se asteptau (“nu ai mai vazut un sarpe de sase luni?!”). Citeste mai mult
Raluca, fiica noastra cea mare, a plecat de la intalnirea tinerilor din Franta, unde a coordonat programul de camerei de rugaciune continua. De-acolo a fost invitata de Diviziunea Euro- Africa sa coordonerze camera de rugaciune continua, la lucrarile de toamna ale Diviziunii, intre 4-8 Nov.
Duminica seara am vorbit cu ea pe Skype, si auzeam din incaperea din care era ea, ca cineva vorbeste. Apoi Raluca imi transmite ca colega ei din USA, Melisa, ne multumeste ca avem curajul sa lucram in Turcia! Apoi prin Raluca imi spune ca prietenul ei are tatal turc. De fapt, nu l-a vazut niciodata, deoarece tatal era marinar, a cunoscut o tanara in USA, unde era cu vaporul, si dupa ce ea a ramas insarcinata, el a parasit America pentru a se reintoarce in Turcia. Tanara mamica, pentru a nu-si rata viitorul, a oferit baietelul nou nascut unei familii care probabil n-avea copii.
Deoarece parintii adoptivi erau Adventisti de Ziua a Saptea, tanarul are aceasta mare binecuvantare, sa creasca in speranta Adventa. Citeste mai mult