Acolo, in tribul Awarunas, am predicat Evanghelia in doua din satele lor. Unul din ele a primit vestea buna  printr-un miracol. Dumnezeu lucrase deja inainte ca noi sa ajungem  printr-un om care a avut vise cuprinzand doctrina bisericii noastre. Asa se face ca evanghelizarea in acest sat era pregatita de insusi Dumnezeu prin mesaj special oferit acestui om.

Dupa evanghelizare, satenii au hotarat sa facem o biserica unde sa se poata inchina lui Dumnezeu. Cind am ajuns, dupa o calatorie de aproximativ 4 zile, calatorie pe rau, ne-a uimit faptul ca terenul unde au hotarat sa fie biserica, era pregatit, curatit, gata de construit. A fost o mare bucurie pentru noi. Satenii au inceput sa ne ajute la construirea bisericii. Era uimitor sa vezi copii de la varsta de 3 anisori si pana la cel mai batran cum muncesc, cum cara nisip de la rau, drum de aproape 10 minute, femeile munceau deopotriva. Nu lipsea nici o categorie, aproape toti satenii au ajutat, pentru ca au inteles ca este biserica lor si nu  a noastra. In fiecare seara faceam evanghelizare iar ziua munceam sau mergeam in vizita. Mare le-a fost bucuria cind biserica s-a terminat.

[View with PicLens]

In vara acestui an am plecat din nou de data acesta singur, pentru a continua intarirea bisericii si botezarea membrilor. Dumnezeu ne-a binecuvintat pentru ca am vazut roadele celor aproape doi ani de cind i-am vizitat pentru prima data si 18 persoane au devenit membri ai biserici adventiste, 12 prin botez si 6 prin marturisire de credinta. Si cum Dumnezeu nu ia niciodata pauza, in perioada cand noi am lipsit a lucrat si in satul vecin, dandu-le vise . Cind am ajuns, au inceput sa ne spuna cum Dumnezeu ii directiona. Dumnezeu a facut mari minuni in acest trib care odinioara era salbatic. Acum insa, unii dintre ei sunt misionari.

In tribul vecin am inceput o noua evanghelizare, in cursul saptamanii locuiam in acest trib iar sfarsitul de saptamana il petreceam in tribul Awarunas, pentru ca bisierica nou creata sa fie intarita. Restul zilelor aveau in compania lor  pe unul din ghizi nostri si pe un prezbiter pe care Uniunea Peruana ni l-a trimis . Lucrarea lui Dumnezeu s-a extins in aceste doua sate si s-au intarit mult vizitandu-se unii pe ceilalti. In acest nou sat, satenii doresc o biserica unde sa se inchine si ei lui Dumnezeu cum o fac cei din tribul Awarunas. 

  Acum locuiesc cu familia in Sagunto unde Dumnezeu m-a calauzit sa studiez teologia, in vederea slujirii mai eficiente. Dumnezeu face si aici minuni, impulsionand pe unii din colegii de aici, de la facultate in a ne insoti in  proiectul nostru viitor. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru  cei 3 colegi  care vor sa il slujeasca dat fiind faptul ca  nevoia evanghelizarii este foarte mare. Am primit  solicitari din partea multor  sate care odinioara erau inchise vestirii Cuvantului lui Dumnezeu. Planuim ca in anul viitor sa mergem cu doua echipe, pentru construirea unei alte biserici si  pentru predicarea Evangheliei.

Familia Stoian, Marinela si Cornel, au adaugat din vara aceasta inca un membru familiei – Abiel Stoian. Ei slujesc pentru Domnul in Peru si toate planurile lor de viitor sunt indreptate acolo. Visul lor este ca prin construirea unui Colegiu si a unei Scoli de Misionari in mijlocul triburilor din Peru, sa dezvolte lucrarea de vestire a Evangheliei si Domnul sa vina curand.

[View with PicLens]

A. Lucrări de construcţii − construcţie biserică în Teleormanu, − amenajare şi recondiţionare biserici; Prundu, Dideşti, Izvoarele, Alexandria II, − închiriat casă Mârzăneşti.

B. Activităţi sociale. − Asistat 18 familii pentru satisfacerea nevoilor urgente (alimente, îmbrăcăminte, medicamente). − Rechizite pentru şcoală, 50 de ghiozdane, 100 seturi fulare şi căciuli pentru copii. − Săptămânal măsurători tensiune arterială. − Cămara de alimente. A zecea parte din produsele obţinute din grădină sunt aduse la biserică şi distribuite săracilor. − Colaborare bună cu primarul din Mârzăneşti care le-a pus la dispoziţie o sală de clasă pentru prezentarea de seminarii publice. C. Activităţi religioase. − Peste 100 de cărţi distribuite în Teleormanu. − Servicii divine la Biserica Evanghelică din Purani. − Servicii divine de sabat la Teleormanu şi Mârzăneşti. − Transportă în fiecare sabat cu maşina la biserică persoane de la Cocoşu la Teleormanu. − Aduce la biserică o grupă de 5-7 copii de care se ocupă personal. − Pregătire Evanghelizare în Teleormanu. − Întâlniri săptămânale cu 4-5-persoane care au continuat întâlnirile după finalizarea evanghelizării.

2. Andrei Daniel. Activează în localităţile Mihăieşti, Seaca şi Poiana.

A. Activităţi sociale. Ajutor social pentru familiile defavorizate de două ori pe lună constând în alimente sau haine după cum urmează: − Şase familii din Poiana − Şase familii din Seaca − Două familii din Mihăieşti Asigurat lemne de foc, o cameră de locuit şi curent electric pentru o persoană ce a fost alungată de soţ pentru că frecventează Biserica Adventistă.

B. Lucrări de construcţii. A fost cumpărată o casă în Poiana ce a fost renovată pentru întâlniri de rugăciune.

C. Activităţi religioase. − În cele trei localităţi menţionate se lucrează cu şaptesprezece persoane. − La Mihăieşti două persoane sunt gata pentru botez. − La Poiana au fost predate studii Biblice la patru persoane. − Mihăieşti, Şcoală biblică de vacanţă împreună cu Fratele Lazăr Nicu. Au participat 30 copii. − Măsurători tensiune arterială şi împrumut de carte săptămânal. − Servicii divine de sabat împreună cu grupa.

3. Bâţică David. A lucrat în localitatea Scrioaştea de lângă Roşiori. A. Activităţi sociale. − A implicat o grupă de tineri în diverse activităţi pentru „Casa Pâinii” din Vârtoape − Împreună cu tinerii din comunitatea Plosca II au oferit alimente, medicamente, literatură (Biblii) sau au făcut curăţenie unor familii. − Vizite din casă în casă pentru stabilirea de relaţii şi oferirea de literatură prin proiectul „Biblioteca Mobilă”. − Măsurători tensiune arterială la domiciliu o dată pe săptămână.

B. Activităţi religioase. − Împărţit peste 800 invitaţii Evanghelizare. − Evanghelizare la Brebina. Au participat 50 persoane, din care 30 au fost tineri cu vârste cuprinse între 14-25 ani. − Oferit literatură în Scrioaştea. − Predat studii biblice la două familii în Scrioştea şi Măldăieni. Familia lui Ionel şi Cornelia din Măldăieni a primit botezul biblic în Biserica Adventistă. − Organizat şi susţinut programe de sabat cu tinerii în bisericile adventiste din împrejurimi.

4. Lazăr Nicu. Activează în localitatea Cernetu judeţul Teleorman.

A. Activităţi sociale − Ajutorarea persoanelor vârstnice din localitate în efectuarea muncilor agricole. − Oferit pachete de alimente, medicamente şi îmbrăcăminte familiilor defavorizate aproximativ 16 familii. − S-a continuat proiectul solariilor pentru opt familii. − Măsurători de tensiune arterială şi sfaturi medicale din partea soţiei de profesie asistent medical. − Procurat o tonă de lemne pentru o familie. − Rechizite, ghiozdane, îmbrăcăminte pentru două fetiţe. − Deplasări la spital a trei persoane bolnave şi procurat medicamente. − Concert de colinde cu tinerii de la Plosca la Căminul cultural din Cernetu. Au participat 120 persoane. − Vizită unei persoane private de libertate din Penitenciarul Craiova împreună cu bunica acestuia. − Susţinut un serviciu divin de înmormântare la Peretu.

B. Construcţii − În luna septembrie a fost renovat un nou imobil ce va fi folosit ca loc de închinare.

C. Activităţi religioase. − Evanghelizare în localitatea Dracea. Media de prezenţă – 8 persoane neadventiste. Două dintre acestea au anunţat intenţia de a se alătura grupei. − Servicii divine de sabat, săptămânal. − Vizite la membrii grupei şi la alte trei familii. − Şcoală biblică de vacanţă cu participarea a 30 de copii. − Predat 32 studii biblice. − Oferit literatură din casă în casă în Cernetu 430 bucăţi „Începe să trăieşti” 400 bucăţi „Lumea noastră încotro”. − Sondaj Speranţa tv în localitate. − S-a lucrat cu o grupă de 6-7 copii

5. Scarlat Iancu. Activează în localitatea Dideşti şi în împrejurimi. A Activităţi sociale. − Pachete de alimente, îmbrăcăminte, medicamente la trei familii în mod constant. Una din aceste familii are nouă copii. − Ajutor lunar constând în medicamente şi costuri de spitalizare pentru două persoane. − Contacte cu autorităţile locale şi oferit Biblia şi cartea „Tragedia Veacurilor”.

B. Activităţi religioase. − Evanghelizare în Dideşti. A fost botezată o persoană care a participat la evanghelizare. − Proiect de împărţire a cărţii „Adevărata zi de odihnă”. A fost finalizat în satul Balaci. În Dideşti s-a realizat în procent de 30%. Continuă proiectul în localităţile Cucuieţi şi Stejar. − Servicii divine de sabat împreună cu grupa.

6. Petreacă Teofil. A activat pentru o lună în localitatea Brătăşani. Din luna mai anul acesta lucrează în localitatea Mârzăneşti împreună cu fratele Marin Dumitru.

A. Activităţi sociale. − Ajutorarea a 16 familii defavorizate care au între patru şi şapte copii. − Procurarea de rechizite şi ghiozdane pentru copiii defavorizaţi. − Săpătămânal măsurători ale tensiunii arteriale la Teleormanu şi Mârzăneşti. − Vizite din casă în casă pentru relaţii.

B. Activităţii religioase. − La Brătăşani a predat studii biblice unui prieten. − La Mârzăneşti a predat studii biblice la două persoane. − Servicii divine de sabat.

7. Ţecu Ovidiu. Activează în localitatea Domneşti jud. Argeş. A. Activităţi sociale. − Doisprezece persoane din Domneşti au fost ajutate cu lemne de foc şi pachete de alimente. − Seminare la Şcoala generală şi Liceul din Localitate cu participarea a peste 175 de persoane. − Program de alfabetizare pentru o familie de gabori. − Seminare pentru tineri la Scoala generală din Stăneşti. Au fost prezente 67 persoane elevi şi profesori. − Program de colinde cu tinerii în Corbi şi Domneşti.

B. Activităţi religioase. − Predat 30 studii biblice la un număr de 58 persoane. − Evanghelizare în Vlădeşti prezenţa 200 de persoane. − Sunt pregătiţi şi aşteaptă botezul doi adulţi şi trei copii.

8. Bratu Marius. A lucrat în localitatea Plosca din comuna Bistreţ jud. Dolj. A. Activităţi sociale − Consiliere pentru membrii grupei şi oferit sprijin în rezolvarea problemelor personale. − Vizitarea famililor defavorizate şi implicarea a trei copii în proiectul ADRA „Vreau la şcoală”. − Ajutor medical prin deplasarea la spital a persoanelor bolnave. − Măsurători de tensiune arterială şi discuţii de relaţie. − Oferit literatură în cadrul vizitelor.

Activităţi religioase − Studii biblice la şapte persoane dintre care trei s-au botezat. − Evanghelizare în Biserica Adventistă din localitate. Participanţi 40 persoane. După încheierea Evanghelizării au continut întâlnirile pentru rugăciune şi studiu biblic un număr de 14 persoane. − Servicii divine săptămânal − Grupă de rugăciune în cursul săptămânii.

A fost o atmosfera placuta si plina de nouatate.

cele bune de sus. George Uba

Grupul de misionari romani din Kongola, Namibia – este titlul derutant ce ni se atribuie de catre majoritatea oamenilor care ne cunosc si care ca ne onoreaza numindu-ne `misionari’, desi noi, niciodata, nu ne-am intitulat `misionari`. Incercam pur si simplu sa ajutam in masura in care putem ca cei de aici sa fie putin mai fericiti. Este derutant si pentru faptul ca induce in cei care ne viziteaza asteptari nerealiste in ceea ce priveste activitatea noastra. Asteapta aventura si emotii religioase puternice, viata grea, plina de privatiuni si riscuri, intr-un cuvant, ceea ce stiu ei din povestiri ca inseamna a fi `misionar`. Si gasesc munca, rutina, putine privatiuni, stil de viata aproape total lipsit de risc. Si sunt dezamagiti.

Dezamagirea nu e exprimata direct. O simtim uneori din reactia la raspunsurile noastre. “Erau adventisti cand ati ajuns voi aici? Cati s-au botezat de cand ati ajuns voi aici?” Cand primesc raspunsul ca aici au fost foarte multi adventisti si ca doar foarte putini crestini ar putea fi considerati rezultatul direct al activitatii noastre ochii li se sting. Desi numerele atrag, adeseori ne incalzesc inimile, impactul pe care noi speram ca prezenta noastra aici sa-l aiba este o schimbare a mentalitatilor, o schimbare de atitudine interioara in raportarea lor la Dumnezeu. Ne dorim ca acesti frati ai nostri sa-L cunoasca pe Hristos si puterea Lui, sa ajunga sa traiasca o viata nedominata de frica vrajitoriei si a puterii spiritelor rele. Alteori, noii voluntari isi exprima dezamagirea ca nu sunt nevoiti sa sufere lipsa confortului (“aveti si dus?!”), sau ca nu sunt pericole asa cum se asteptau (“nu ai mai vazut un sarpe de sase luni?!”). Nu vreau insa sa spun ca lipseste aventura, riscurile si privatiunile. Suntem privati de frica de criza economica, de exemplu. `Riscul` pe care ni-l asumam zilnic este acela de a merge doar pe mana lui Dumnezeu. Pentru multi faptul ca nu cerem bani, ca nu ne facem publicitate e chiar mai mult decat aventura, e nebunie. Trebuie sa marturisim ca si noua uneori ne e frica. Nu avem inca exercitiul de a ne increde in Dumnezeu constant. Suntem obisnuiti sa ne incredem in realitati mult mai sigure – un cont in banca (bani albi pentru zile negre), oameni influenti si bogati, organizatii sau institutii puternice. Nu vreau sa sugerez ca nu e bine sa ne incredem in institutii, prieteni, ci ca, in ultima instanta, ceea ce trebuie sa constituie sursa increderii noastre este asigurarea ca Dumnezeu e cu noi. Ne dorim o puternica si mai ales personala cunoastere a lui Dumnezeu. Doar o credinta `privata`, individuala formeaza credinciosi autentici, “gata sa stea pentru adevar la fel de fideli ca si acul magnatic spre pol”. Acesta este motivul pentru care vrem sa traim `aventura` de a ne indrepta privirile doar spre Dumnezeu pentru insotire si sprijin.

Pentru cei care sunt dezamagiti ca la Centru lipsesc dificultatile cu care se asteptau sa lupte pentru a deveni puternici spiritual sau de absenta animalelor salbatice avem o veste buna. In fiecare zi la Centru ne viziteaza o bestie nemiloasa, chiar daca este imbracata in haina de oaie. Aceasta fiara face ravagii atat de mari incat lasa grupul de aici de multe ori fara energie. Daca cei in cautare de risc vor reusi sa o rapuna vor deveni eroii lui Dumnezeu pentru vesnicie. Suntem nevoiti sa marturisim ca de multe ori am fost rapusi, de aceea ajutorul oricui e binevenit. Daca nu veniti cu ea din Europa nu disperati, o veti gasi aici. E ascunsa in spatele fiecarui gest sau cuvant care raneste pe ceilalti, e autoarea atmosferei nepotrivite din mijlocul nostru din anumite momente. Insa nu consideram lupta fara speranta pentru ca ne bucuram de ajutorul celei mai puternice Fiinte din Univers.

Faptul ca avem o scoala, de care aminteam in raportul trecut, este unul din motivele majore pentru care suntem recunoscatori lui Dumnezeu, dar si ceea ce face ca aventura sa lipseasca. Procesul educatei, de cele mai multe ori, este lipsit de senzational. Gandul ma duce la determinarea constructorilor de catedrale. Isi `iroseau` viata construind cativa metri in inaltime, fiind constienti ca peste doua trei sute de ani alta generatie, nepotii nepotilor lor, se vor inchina in acea catedrala. In ceea ce ne priveste rezultatele nu se lasa insa atat de mult asteptate. Cei care stiu cum erau copiii de la Centru acum sase ani si cum sunt acum gusta deja satisfactia de a putea `cantari` schimbarile, progresul si isi pot imagina ce ne va ajuta Dumnezeu sa vedem in acesti copii peste alti cativa ani.

In decembrie 2011 vor termina cursurile clasa intai si clasa a doua, doua clase de prescolari si una de gradinita. Spuneam ca deja avem satisfactia sa vedem progresele. Obiectivul principal al scolii este formarea de tineri care, in viitorul apropiat sa fie crestini seriosi, puternici, in stare sa regenereze societatea excesiv de traditionalista in care traiesc. Desi secundare, realizarile academice sunt si ele extraordinare, comparate cu cele ale scolilor din zona. Cu ocazia unei intalniri a elevilor a mai multor scoli din zona, profesorii celorlalte scoli au observat si apreciat diferenta de calitate substantiala intre scoli. Aprecierea a fost urmata de cererea ca de anul viitor proprii lor copii sa fie acceptati ca elevi in scoala noastra.

Faptul ca se vad schimbari in bine nu inseamna ca nu ne lovim de dificultati. Dislexie, dificultati de concentrare, nivel intelectual de plecare extrem de redus – toate acestea sunt prezentate lui Dumnezeu, dimineata, la momentele devotionale. De asemenea, ii prezentam si elevii rebeli, incapatanati, voluntarii de la Centru, din satele invecinate cu un comportament imoral, iar rezultatele rugaciunii de cele mai multe ori nu se lasa asteptate, mai ales in cazul copiilor. Deja a lucra cu clasa a doua, cei mai vechi in scoala noastra, este o mare placere. Arata interes pentru acumularea de cunostinte, sunt din ce in ce mai ascultatori si modelabili, ne-au devenit prieteni. Si in celelalte clase majoritatea ne percep ca pe prietenii lor, atitudine mai rar intalnita la adulti, atrasi mai mult de presupusele avantaje materiale in urma contactului cu europenii. Nu ar fi fost posibil insa acest traseu incurajator daca nu am fi avut alaturi de noi oameni cu inima mare. Ne doream de mult un dormitor pentru copii de la scoala. Dumnezeu a raspuns rugaciunilor noastre intr-o maniera deja cunoascuta. Fara sa facem altceva decat sa ne rugam, am fost intrebati de pastorul din Roma, Lupu Benone, daca am avea ceva de construit. Fusese de putin timp transferat acolo si oamenii doreau sa ne ajute. ADRA Italia si-a alaturat eforturile, donand banii necesari construrii dormitorului. Fara a neglija gestul donatorului, putem spune insa ca ceea ce ne-a incalzit inimile a fost seriozitatea si harnicia romanilor din Roma. Ca de fiecare data de fapt, si ei au lucrat constant, intr-o atmosfera frumoasa, in asa fel incat la sfarsitul sederii lor dormitorul era gata. Ne-a ramas sarcina mobilarii si a catorva finisaje, lucru nu tocmai usor tinand cont ca am inteles pe parcursul timpului ca ceea ce rezista aici este ceea ce e facut din metal. Dusmaii sunt termitele, vremea umeda din sezonul ploios si energia excesiva a copiilor. Am fost nevoiti deci sa construim paturi din metal si un gard tot din metal pentru protejarea dormitorului.

Nu pot trece cu vederea ajutorul constant primit din partea pastorului Catalin Barbulescu si al sotiei lui. Deja interesul si grija lor depasesc granita implicarii profesionale. Totusi, in primul rand, venirea lui Catalin la Centru se traduce, de fiecare data , intr-o investitie concreta in educatia copiilor. E cunoscut atat de bine incat toti cei de aici asociaza venirea lui cu atat de atragatoarele tabere biblice de vara. Pentru cateva saptamani, deja al patrulea an consecutiv, Centrul e gazda a zeci de copii din satele invecinate. Anul acesta a fost insa deosebit de ceilalti ani pentru ca tabara s-a adresat nu numai copiilor, ci si parintilor lor. Darul de a se face placut echipei, inclinatia naturala de a se adapta oricarei varste, si in special celor mici, grija pentru a face ca toti sa se simta bine fac ca prezenta lui sa fiu dorita de toti, atat de cei din echipa cat si de locuitorii satelor.

Anul 2011 ne-a furnizat si o alta surpriza. Mioara Diaconu, o mai veche prietena, acum profesoara la Andrews University, ne-a vizitat insotita de o echipa formata din sase studenti de la aceeasi universitate si o familie de medici.

Desi nu au petrecut la Centru decat trei saptamani, prezenta lor ne-a adus multa bucurie. Prietenosi, atenti, seriosi, intr-un cuvant o prezenta foarte agreabila. Pentru ca ceea ce studiaza e din domeniul asistentei sociale ne-au putut oferi idei pentru a imbunatati activitatea noastra si, pe de alta parte, activitatea noastra a constituit materie de studiu pentru ei.

Tot de pe taram american in luna aprilie am primit vizita a doi profesori de la Geoscience Research Institute, din Loma Linda. In decursul anilor in Caprivi, zona in care locuim, am intalnit multi profesori , asistenti medicali, politisti, provenind din familii religioase, mai ales adventiste. Insa nu ii intalneam si la biserica. Ni s-a spus insa ca intelectualii namibieni considera religia si conceptia creationista potrivita pentru oameni needucati. Pentru ei ramane doar varianta moderna, a evolutionismului, singura compatibila cu statutul lor de intelectuali. Intentia noastra a fost ca acesti profesori americani, in acelasi timp si oameni de stiinta, sa poata sa le arate ca in aceeasi masura poti crede in Dumnezeu si sa fii un intelectual. Timp de trei zile, in Katima Mulilo, resedinta provinciei noastre, au conferentiat pe tema evolutionismului si a creationismului, avand ca auditoriu aprox 50 de profesori de stiinte naturale din Caprivi. Competenta si seriozitatea invitatilor de la Geoscience a fost peste asteptarile noastre. Rezultatele nu sunt cuantificabile, insa o mare parte din cei prezenti au marturisit ca perspectiva oferita i-a incantat si sunt bucurosi ca au putut vedea cum poti avea o buna pregatire academica si in acelasi timp, o credinta ferm ancorata in Biblie.

Unul din motivele de rugaciune aflat constant pe agenda noastra a fost venirea unui cadru medical pentru mica noastra clinica. Si rugaciunile noastre nu au fost in zadar. Pentru sase luni consecutiv clinica a functionat datorita prezentei asistentului medical Marin Gheorghita. Pregatirea medicala de exceptie unite cu seriozitatea si interesul pentru oameni au facut ca clinica sa fie vizitata in acest rastimp de aproximativ patru mii de pacienti. Ii suntem recunoscatori lui Dumnezeu pentru faptul ca ne-a trimis un om atat de valoros, dispus sa isi lase familia pentru o perioada atat de indelungata si sa aduca alinare atator oameni.

Am mentionat deseori echipa de voluntari de la Centru. Insa celor mai multi dintre dvs numele lor va sunt necunoscute. Am simtit insa imboldul de a aminti numele lor. Am cerut lui Dumnezeu in rugaciune aprobarea pentru acest pas si am vrea ca acesta sa ramana un punct comun al rapoartelor pe viitor. Stim ca va rugati pentru noi, multi ne-au marturisit lucrul acesta, insa am vrea ca ei sa aiba nume pentru dvs si, poate, in viitor, si chip. Incep cu veteranii echipei, familia Larisa si Liviu Paun, pentru al patrulea an consecutiv deja in Namibia si pentru cat Dumnezeu va ingadui in viitor. In diferite situatii am incercat sa imi imaginez cum ar fi fara ei aici. Trebuie sa marturisesc ca exercitiul meu a dat gres. Nu imi pot imagina cum ar fi fara Liviu din punct de vedere tehnic. Cunostintele lui de informatica il fac in mod literal de neinlocuit. Priceperea lui practica, atat in domeniul computerelor cat si in multe alte arii ca mecanica, constructii, electricitate insa e depasita de o alta calitate care ne da multa siguranta, aceea de a cauta sa faca orice perfect. Consecinta acestei insusiri face ca sa fie extrem de responsabil. Mai mult decat atat, are darul greu de intalnit de a oferi solutii aflate la granita sensibila in care se intalnesc spiritul de economie si calitatea. De nenumarate ori solutiile oferite fie ne-au scutit de cheltuieli serioase, fie au adus un aport considerabil de calitate. Pe de alta parte este si tovarasul de joaca favorit al copiilor, atat de la gradinita cat si de la scoala. La fel de greu imi pot imagina scoala fara Larisa. Creativa, inteligenta, inzestrata cu mare putere de munca, acum face literalmente treaba a doi profesori. In perioada in care diferiti medici au vizitat clinica noastra au preferat-o ca tovaras de munca, pentru abilitatile ei practice, in mod deosebit buna coordonare ochi- mana si pentru rapiditatea cu care `prindea` procedurile medicale si cunostintele teoretice.

Pentru a doua oara pentru o perioada de un an si jumatate se afla si Ileana Tomoiaga, din Maramures. Calitatea ei principala e voiosia, izvorata dintr-un optimism tineresc sanatos. Harnica, practica, gata sa ajute oricand, apropiata de copii, toleranta, prietenoasa. O puteti gasi intotdeauna ascunsa in spatele unui zambet, alergand sa isi termine datoriile zilnice.

De mai putin timp ni s-au alaturat Bianca Alexe, marturie vie a faptului ca seriozitatea in munca si felul de a fi responsabil nu tin de varsta. Desi foarte tanara, a raspuns chemarii interioare de a sluji, iar dedicarea ei ne aduce bucurie atat noua cat si lui Dumnezeu. Ceea ce o defineste insa in cea mai mare masura este sensibilitatea, manifestata in grija extrema de a nu rani pe nimeni si de a vedea intotdeauna calitati in oameni. Diana Nadasan ni s-a alaturat recent ca profesoara si, de pe acum, putem intrezari faptul ca delicatea si seriozitatea o vor face indragita de copii. Cunostintele si pasiunea pentru muzica o vor face in mod cert dorita de localnici, inzestrati natural cu darul armoniei muzicale.

Gabriela Barbuta, asistenta medicala, ni s-a alaturat pentru trei luni, insa intelepciunea si felul prietenos de a fi ne-o fac draga, incat am vrea sa nu plece atat de curand. Ne bucura si faptul ca incearca sa combine tratamentele medicamentoase cu cele naturiste, mai ieftine si mai accesibile localnicilor saraci. Cel mai recent membru al echipei este Liviu Senocico din Bucovina. Tanar, prietenos, copilaros uneori, plin de voiosie, inca indecis cat va ramane in echipa noastra. Rugaciunile dvs il pot ajuta pe drumul frumos inceput al renuntarii la sine si al slujirii.

In anul 2011 am avut ca tovarasi de traseu cativa tineri foarte pretiosi pe care am vrea sa ii mentionam. Pentru aproape un an de zile Adina Oancea a fost profesoara clasei a doua. Bine pregatita profesional, toleranta, prietenoasa, o prezenta placuta si dorita. Simona Branza – adica modestie, intelepciune, seriozitate, harnicie, sensibilitate, bunatate. Adica un crestin veritabil, `rara avis` in zilele noastre. Ne rugam ca Dumnezeu sa o ajute sa vina inapoi, asa cum isi doreste. Dani si Andreea, profesori ai clasei intai pentru cateva luni, au imbogatit echipa, Dani prin blandete, Andreea prin energie debordanta. Pentru cateva saptamani, pentru a doua oara, ne viziteaza Abigail Garea, invatatoare de profesie, inzestrata cu drag de copii si pricepere in a se apropia de ei, dar si cu darul de a lucra in echipa. La inceputul anului am fost ajutati pentru cateva luni de Monica Alexandru. Culta, toleranta, prietenoasa, atenta, un ajutor pretios cand aveam mare nevoie de profesori. Noua, prezenta ei ne-a adus bucurie si am fi realmente onorati sa ni se alature in viitor.

E posibil ca sa vi se para exagerate portretele celor din echipa noastra. Insa cum astfel sa poata fi explicat traseul frumos pe care a condus Dumnezeu Centrul nostru? Acum sase ani aici erau tufisuri salbatice si minti intelenite; acum putem vedea cladiri frumoase si copii educati, marturie a faptului ca Cel de Sus poate califica `la locul de munca` pe cei dornici sa asculte de El, in ciuda bajbaielilor inerente inceputului si defectelor de caracter, material de lucru pana la sfarsitul timpului.

Credem cu tarie in puterea rugaciunilor dvs pentru noi. Stim ca va rugati pentru protectie, Africa inspira teama. Insa va cerem din toata inima sa va rugati ca Dumnezeu sa ne dea o inima noua, iubitoare. Stim ca daca suntem nascuti din nou toate celelalte `vor veni pe deasupra`. Climatul de multe ori ostil creat de liderii locali, materialismul lor deschis, lipsa de recunostinta, acuzatiile nefondate sunt uneori piedici in a-i iubi asa cum ne cere Hristos. Stim ca dragostea deschide toate usile si darama toate barierele, chiar si cele presupus culturale, ridicate de ei pentru a scuza imoralitatea, superstitiile si egoismul.

Va cerem in mod deosebit sa va rugati impreuna cu noi pentru a avea profesori si cadre medicale pentru anul viitor. Desi intotdeauna Dumnezeu ne-a ajutat, nu au lipsit momentele de criza, cand parea ca nu mai putem continua din lipsa de oameni pregatiti. Reamintim, clinica poate functiona cu un asistent medical sau medic, la scoala monitor poate fi orice absolvent de liceu iar supervisor pot fi absolventii unei facultati, din orice ramura. Pe de alta parte, asa cum am mai spus, orice european pleaca in viata cu un bagaj de deprineri si cunostinte care aici se dovedeste extrem de pretios. A sti sa cultivi o gradina, sa gatesti sanatos, deprinderi practice de mecanica, electricitate, reparatii curente sunt socotite fara prea mare valoare in Europa, insa aici sunt greu de intalnit intre localnici si valoroase pentru echipa noastra. Va multumim pentru insotire in rugaciune si dorim ca Dumnezeu sa va dea fericirea pe care numai El o poate da!

Cu mult drag, Sorin Neacsu

Duminica seara am vorbit cu ea pe Skype, si auzeam din incaperea din care era ea, ca cineva vorbeste. Apoi Raluca imi transmite ca colega ei din USA, Melisa, ne multumeste ca avem curajul sa lucram in Turcia! Apoi prin Raluca imi spune ca prietenul ei are tatal turc. De fapt, nu l-a vazut niciodata, deoarece tatal era marinar, a cunoscut o tanara in USA, unde era cu vaporul, si dupa ce ea a ramas insarcinata, el a parasit America pentru a se reintoarce in Turcia. Tanara mamica, pentru a nu-si rata viitorul, a oferit baietelul nou nascut unei familii care probabil n-avea copii.

Deoarece parintii adoptivi erau Adventisti de Ziua a Saptea, tanarul are aceasta mare binecuvantare, sa creasca in speranta Adventa. Acum, doreste sa-l cunoasca pe tatal lui biologic, si sa-I impartaseasca aceasta minunata speranta a revenirii Domnulu Hristos, cu atat mai mult cu cat aproape sigur, tatal lui este muslman, iar musulmanii Il considera pe pe Domnnul Hristos doar un PROFET IMPORTANT.

Misiunea noastra in Turcia acopera o variata gama de servicii si misiuni dintre cele mai diverse.

CUNUNIA CIVILA A UNEI ROMANCE CU UN TURC… Ca de exemplu: Asa cum am mai scris, in urma cu aproximativ un an de zile, a sunat telefonul bisericii, si de la celalalt capat al firului, cineva (cetatean turc) a solicitat sa vorbeasca cu domnul George. Cand a flat ca sunt la biserica a venit impreuna cu prietena lui crestina, si in mod surprinzator am decoperit ca este romanca, botezata oarecum in biserica adventista in urma cu doi ani. Duminica 23 Oct. am fost invitat la cununia civila, si nu m-as fid us, daca nu ma gandeam ca Aper nu va intelege motivul neparticiparii mele. Asa ca mi-am calcat pe inima, si nu-mi pare rau!

Am reusit sa cunosc familia lui Alper, o familie deoasebita, si rudele lui deasemenea.

Tatal este colonel in armata turca, iar mama profesoara. A fost o ocazie deoasebita sa interactionez cu ei. In conditiile in care lucram, trebuie sa folosim orice oportunitate, pentru a intr in contact cu cat mi multi oameni.

Marti 02- Nov. am fost abordat de sora Laura, o romanca casatorita cu un crestin armean, pe nume Manuk. Un om deosebit, cu un caracter aparte. Dansa mi-a spus ca a vorbit impreuna cu tanara romanca ce doar s-a casatorit cu Alper, ca sa incepem studiul impreuna cu sotii lor.Pe rand la fiecare dintre ei acasa. Ceea ce este normal in alte situatii, aici este un miracol!

In momentul acesta speram ca la viitorul botez sa avem 4 persoane, ceea ce nu este deloc putin pentru aici.

PARTICIPAREA LA O NUNTA TURCEASCA.. In prima Duminica din Octombrie 2011, am fost invitat de catre sotul sorei Angela, la nunta unei verisoare de-a lui. Pentru ca doream sa vad cum este o nunta in Turci, si pentru ca urmaresc sa contactez cat mai multe persoane, am acceptat, desi daca as fi fost in Romania, nu as fi facut lucrul acesta.

Ca sa nu lungesc, vreau doar sa spun ca familia aceasta se ocupa cu afaceri imobiliare si este extrem de bogata.

Cand Metin, sotul sorei Angela m-a invitat la nunta, l-am intrebat daca este potrivit sad au ca si cadou KUTSAL KITAP (Cartea Sfanta). Cum el mi-a spus ca da, am luat Biblia mea pe care o primisem cadou din partea bisericii Kadikoy cand am luat in primire in urma cu patru ani, o Bibile imbracata in piele si cu fermoar.

Deasemenea mai stiam ca odata (anul trecut) mireasa din ocazia aceasta, ne vizitase la biserica fara sa stie ca acolo se afla si sotia verisorului ei, sora Angela. Asa ca am considerat ca e ocazia potrivita sa-I fac cadou Cartea Sfanta. Cand i-am oferit Biblia, am vazut bucurie pe fata miresei, dar si dar si un mesaj negativ din partea mirelui, care popate fi vazut si in fotografia care a imortalizat momentul in care mireasa tinea mandra Biblia in maini.

Fotografia este un document care arata cat de greu se predica Evanghelia in Islam. Pentru mine poza aceasta este f sugestiva. Uitati-va la fata mirelui!!! Alaturi de el este Metin. Mireasa s-a bucurat de Biblie, nu si el!

Dupa nici jumatate de ora, o alta ruda a sotului sorei Angela, un sofer de TIR pe care-l cunoscusem mai inainte, a venit cu Biblia in mana, intrebandu-ma daca eu am dat Biblia miresei.

Sa marturisesc deschis, m-am temut in urmtoarele minute, de reactia mirelui sau a rudelor acestuia. Nici acum nu stiu daca am procedat intelept ”fortand” putin nota, oferind ca si cadou o carte rivalizeaza cu Koranul lor, carte care de altfel este recomandata de Koran.

NU stiu cat de mult vei intelege TU din INTAMPLAREA ACEASTA, dar measajul meu este acesta:

-Rugati-va ca Dumnezeu sa ne ajute sa deschidem o librarie adventista, unde sa putem oferi in mod oficial si legal literatura noastra.

Cat despre frumoasa mea Biblie, soferul mi-a cerut permisiunea s-o pastreze el, deoarece nu are Biblie! In cele din urma, Cartea Sfanta a ajuns tot intr-o familie musulmana.

Prima optiune a fost Istiklar Caddesi unde ste cea mai mare densitate stradala. Zeci de mii de oameni trec zilnic pe strada aceasta, care inca mai pastreaza un tramvai vechi (in functiune) de peste 100 de ani, si are este inca in folosinta!

Din Taksim Square (zona centrala a Istanbulului) am plecat pe jos uotandu-ma in stanga si-n dreapta dupa o tablita cu anuntul “KIRALÂC”. NICI-UNUL! Merg la magazinul de desfacere al Socitetatii Biblice, acolo unde ma cunoasc cu vanzatorul, in sepranta ca voi avea informatii de la crestinul armean pe care-l cunosc de aproape 4 ani, cat si pentru a vedea ultimele noutati editoriale. Eventual, daca a aparut o noua traducere a Bibliei in limba Turca. El insa era “prins” intr-o discutie antrenanta cu un turc ALEVI (nu cei care cred in Mohamed ci cei ce cred in Ali, nepotul l;ui Mohamed!!??).

Sigur, discutia era in legatura cu dumnezeirea Dmnului Isus Hristos. Acesta este subiectul cel mai sensibil si permanent abordat de catre musulmani, fie ei urmasii lui Mohamed sau Ali!

Mi-ar fi imposibil de redat toata discutia noastra. Ideia este ca ei sunt invatati ca: “Dumnezeu este unul singur, si Mohamed este profetul Sau!” Acesta este sloganul preferat al urmasilor lui Mohamed, cat si al Aleviților, cu diferenta ca in locul lui Mohamed, este Ali!!! Oricine, numai sa ia locul Domnului Isus!

In mod ciudat, tanarul di fata mea sustinea ca: “Dumnezeu suntem noi!” Dumnezeu este in noi, si fiecare dintre noi este Dumnezeu!” Este pentru prima data in cei patru ani cand intalnesc o astfel de pozitie, musulmanii avand un mare respect pentru Dumnezeu, si nu pun pe nimeni alaturi de EL.

Catre sfarsitul discutiei, cand era clar faptul ca nimeni nu vrea sa-si abandoneze pozitia, m-a intrebat: “Tu ai visat vre-odata pe Isa?” - Sigur ca L-am visat,am spus eu! - Si eu L-am visat de mai multe ori”, mi-a zis el, cu satisfactie in glas!

A visa pe Isa, este mare ONOARE pentru un musulman! Chiar mai mare decat a visa pe Mohamed ori Ali! (VEZI DACA LA ALEVIȚI SE SPUNE TOT MUSULMAN). Surprinzator, ca “fata de majoritatea credinciosolor din Islam, tanaru nu pune atata pasiune” in dezatere, asa cum o fac covarsitoarea lor majoritate. Este speranta ca in urmatoarea discutie, sa se poata face progress la capitotlul “Isa sa si Dumnezeu!”

Datorita discutiei interesante cu tanarul musulamn, uitasem de fapt si motivul vizitei mele la Societatea Biblica Americana: gasirea unui spatiu pentru deschiderea unei librarii adventiste.

La iesirea din libraria Societatii Biblice Americane, l-am intrebat pe vanzator, daca sunt sanse sa pot gasi un spatiu pe care sa-l transform in librarie!

A zambit cu subanteles, si aproape ca nu mai era nevoie de cuvinte, deoarece am inteles totul! “IMPOSIBIL de gasit! Ai vazut ca nu exista nici-un spatiu liber! Si chiar daca ar fi, nu ai tu puterea financiara sa poti inchiria un spatiu pe ISTIKLAR Caddesi (Ceaddesi= Bulevard)!”

Deaorece cautasem spatiu undeva in apropierea unei Universitati, unde era deasemenea foarte scump, m-am gandit ca totusi cu un effort special, putem inchiria sip e Istiklar, deoarece aici este un foarte mare aflux de oameni, (o buna parte dintre ei fiind turisti), cu atat mai mult cu cat planul meu era sa avem literature adventista in cat mai multe limbi posibile.

La insistentekle mele, vanzatorul mi-a aratat peste drum un spatiu inchiriat de un comerciant de dulcuri traditionale turcesti (se numeste: tatlicii?). Era un spatiu de aproximativ (vezi cat are si fa si poza!). Costa 40.000 TL (Turkish lira) pe luna! Asta inseamna aprox. $ 24.000 sau 20.000 euro!” Cred ca intelegeti ca mi s-au muiat picioarele, insa a tremuit sa ma “intaresc” sis a plec in cautarea atui spatiu, intr-o alta zona si nu pe Istiklar!

Rugati-va pentru lucrarea din Turcia!

Gheorghe Stefan, Asociatia, SPERANTA PENTRU ISMAEL.

I-am vorbit frumos,am apreciat gospodaria si nepoti care au venit in jurul meu,s in miuntele urmatoare am inceput o discutie cu copii,printre altele i-am inrtebat daca stiu rugaciunea Tatal Nostru sau Inger Ingerasul meu,Copii au dat navala in a se intrece.I-am apreciat,insa batrana inca fulgera trecand in sus si in jos,fiind atenta la discutia care avea loc cu copii.Le-am povestit celor mici o intamplare din biblie si acestia au ramas vrajiti de discutia noastra, pe neobservate si bunica a luat un scaunel si ni s-a alaturat,incet copii s-au retras si batrana a inceput un dialog pasnic destainuindu-si durerea. Printre altele ea spunea “Sunt tare amarata ca mi-au plecat de pe izlaz 3 oi, si de 3 zile nu au mai venit .Auzind acestea i-am propus sa ne rugam ca Domnul sa i le aduca acasa. Ne-am rugat si am plecat.De aici a inceput greul, dupa ce am plecat am oprit masina la iesirea din sat si cu fratele care ma insotea am staruit in rugaciune ca Domnul sa ne asculte pt Slava Lui si credinta batranei.

Asa a lucrat Domnul ca a doua zi dimineata au venit oile acasa singure,toate trei. Am dat telefon si am aflat frumoasa veste.Am multumit Domnului si am continuat sa ne rugam pt acea zona.

La 4 saptamani dupa aceasta intamplare(era la icneputul lunii octombrie 2011) le fac o vizita.De data aceasta am fost primiti bine,Familia era la despanusat porumb.Noi eram imbracati pt vizita, nu pentru a putea munci,insa si asa am luat loc pe un snop de ciocani si am inecpt sa despanusez cot la cot cu ea,astfel sa pot conversa cu batrana.

A fost o discutie binecuvantata am facut apel la inima ei,la care a raspuns potrivit si de asemenea a amintit ca mai are o fata in localitatea vecina si ar dori ca sa-i vizitam si fata.

Ce ziceti de asa lucrare a Duhului Sfant.

Multumesc Domnului pt rugaciunile voastre care sunt ascultate.

Experientele lor ne dau puterea de a merge mai departe. Se implinesc saptesprezece ani de cand am plecat in aceasta nobila lucrare de misiune. Am inteles ca fiecare zi traita pentru cei de langa noi este o zi castigata. Sunt greutati. De multe ori singuratatea ne apasa. Indiferenta celor de langa noi ne doare. Primii ani, cand esti fara alte persoane care sa-ti impartaseasca credinta si viziunea asupra vietii, sunt foarte grei. Saptamana dupa saptamana, inchinarea inseamna doar familia misionarului cu Dumnezeu. Bucuria unui suflet mantuit este insa atat de mare, incat intrece toate celelalte provocari. Daca in cer este sarbatoare, de ce ar fi mai putin pe pamant…Acum la Macin suntem o grupa de douazeci de persoane care se pregatesc pentru marea sarbatoare a cerului. Ne rugam ca anul care vine sa putem construi o mica biserica pentru a ne putea organiza si a fi de folos lucrarii lui Dumnezeu aici. Rugati-va impreuna cu noi!

Savu Isvoras – Macin, Nov. 2011

Dacă adevărata viață începe atunci cand îl primești pe Hristos în inimă, putem spune că Sorina și Gabriel au aproape un an de viață spirituală – la fel ca varsta băiețelului lor Claudiu. Cei trei formează o familie deosebită în localitatea Măcin. De cand Dumnezeu este oaspetele casei lor, viața s-a schimbat foarte mult.

-Sorina: “Cand mă gandesc la viața trăită fără Isus, nu-mi pot aminti nici un lucru frumos. Eram înconjurată de ură, invidie, și minciună. Nici chiar acasă nu aveam liniștea pe care o doream. Programul zilnic era compus în mare parte din manele și scandal. ”

-Gabi: “Eram prinși parcă într-o întrecere a răului. Dacă vecinii aveau muzică zgomotoasă, eu trebuia să o dau și mai tare. Era o viață mizeră. Pe Dumnezeu îl căutam doar la necaz. Deși în copilărie am cunoscut ceva despre El de la părinți, am ajuns la fel de rău ca ceilalți. ” -Sorina: “Pentru mine religia însemna candela și lumanările aprinse. Nu cunoșteam nimic din cuvantul lui Dumnezeu. Mediul în care am trăit era departe de voia Lui. Deși cunoscuții erau declarați creștini, aproape toți beau, fumau, și călcau poruncile sfinte. Cand cineva dorea să fie mai credincios, era luat în batjocură. Viața era o cursă nebună spre nicăieri. Dacă prietenii aveau ceva mai frumos decat mine, mergeam în casă și plangeam. Acum am înțeles că totul este trecător. Nu mă mai interesează această lume tristă. Viața cu Dumnezeu este atat de frumoasă…. E minunat cand mă trezesc și îl văd pe soțul meu că studiază și se roagă. ”

-Gabi: “Primele întalniri de studiu biblic mă plictiseau îngrozitor. De multe ori plecam afară. Soția citea și încerca să mă implice și pe mine. Degeaba. Așteptam să se termine mai repede seminarul ca să plec. Ceva însă s-a întamplat. Băiețelul nostru s-a îmbolnăvit și soția a plecat cu el l-a spital. Eram singur acasă. Am început să citesc Biblia din curiozitate. Imi plăcea din ce în ce mai mult. Cand s-a întors Sorina, eram deja înaintea ei cu studiul.”

-Sorina: “Totul era nou și interesant. Mi-am zis: Dacă o să cred în Dumnezeu nu pierd nimic, dar dacă nu cred pot sa pierd totul. Apoi am observat că viața noastră se schimba cu fiecare zi petrecută langă Dumnezeu. Certurile, cuvintele urate, atmosfera încordată dintre noi, au rămas în urmă și dragostea divină umple acum casa noastră.

-Gabi: “Ajunsesem un hoț. Cand furam mă gandeam că de fapt nu este decat un scurt împrumut. Am nevoie, iau și pun la loc cand o să am mai mult. Dumnezeu a intervenit în viața mea și m-a oprit la timp. Il simt ca pe un Tata bun care este langă mine în fiecare zi. El mi-a oferit mantuirea sa. ” Sorina si Gabi au intrat de curand în legămantul botezului cu Mantuitorul lor. Să ne rugăm ca viața cea nouă să fie fără de sfarșit. Savu Isvoraș – Măcin 2011

- Marinela: “Când am plecat din secţie eram plină de fericire. Știam că nu va fi uşor. Soţul meu Emanuel nu lucra. Băiatul nostru Răzvan este în clasa a doua și sunt multe nevoi. Aveam și diferite datorii la trei bănci. Credeam însă că Dumnezeu nu ne va lăsa. Il iubesc pe El și nu puteam să mai calc Sabatul sfant. Mă simțeam îngrozitor cand mergeam Sambăta la lucru. Acum vreau să mă pregătesc pentru a încheia legămantul botezului. “ Dragostea față de Mantuitorul nu a fost însă mereu în această familie. Ani de zile au trăit străini de harul divin. - Emanuel: “ Cand privesc în urmă, mă gandesc că trăiam în zadar. Viața însemna alcool, tutun, petreceri și certuri urate.

- Marinela: “ De fapt noi nu căutam nimic în viață. Trăiam fără nici un sens, ca mulți alții. Nu îl cunoșteam pe Dumnezeu. Nu mergeam la nici o biserică. Eram străini de tot ce înseamnă credința. Într-o zi ne-a vizitat Bogdan și a început să ne vorbească din Biblie. Deși se frământa să ne explice, noi eram foarte nepăsători. Atunci a spus ceva care m-a șocat: “Dumnezeu ne iubește atât de mult. Noi cum răspundem iubirii Lui?… “ În acel timp fumam. Am luat pachetul de țigări și l-am aruncat imediat. Am hotărat să mă schimb.

- Emanuel: “Eram supărat pe Dumnezeu din pricina multor probleme financiare. Mă rugam ca El să vină pentru a mă distruge și pe mine dar și pe cei bogați și egoiști. Studiind din scriptură, am înțeles că fiecare își are drumul lui în viață. Am fost cucerit apoi de iubirea lui Isus și m-am hotărat sa-L urmez. Am “pierdut“ multe: dureri, alcool, tutun, sărăcie și scandaluri… Sunt un păcătos iar prietenii îmi spuneau că nu mai pot fi iertat. La Dumnezeu am gasit însă salvare. Astazi traiesc o viață nouă alături de El. Familia are acum pace și bucurie. Mai sunt provocări dar trecem împreună peste orice. Sunt recunoscător că Dumnezeu ne-a ales. Nu noi L-am ales pe El. De curând m-am botezat și am primit mantuirea Sa. El s-a îngrijit să pot găsi un loc de muncă cu Sabatul liber. Noi nu meritam atâta har din partea Lui!

Savu Isvoraș – Măcin 2011

Cornel: – Am descoperit postul Speranta TV din întamplare. Într-o noapte, ne avand somn, m-am gandit să pornesc televizorul. Căutam un program mai „special”. Tot butonand telecomanda, am văzut o emisiune interesantă la Speranța TV. Mi-a plăcut și de atunci urmărim amandoi acest post. Una din emisiunile preferate este „Jurnal de credință”. Atatea experiențe frumoase. Misionari care merg cu invitații și carți în diferite zone. Cate o data vorbeam cu sotia: ,,Oare cand vor veni și la noi cu o invitație?,, Timpul trecea si aceste programe ne erau tot mai dragi. Într-o sambată după amiază, în timp ce lucram la masină, două doamne s-au oprit la poartă. După ce ne-au salutat, au scos din geanta o invitatie la un seminar biblic. Era organizat în Măcin de… Speranta TV. Am rămas uimiti. Doamnele au început sa ne explice despre ce este vorba. Pentru noi era acel „ceva” de care aveam atat de mare nevoie. Sambăta următoare, ne-am urcat în masină si am plecat spre adresa de pe invitatie. Am oprit la poartă dar nu am avut curaj sa intrăm. Întarziasem. Din interior se auzea cineva vorbind despre Dumnezeu. Ne-am întors acasă si asteptam sambăta următoare. A doua Sămbătă, cu putin timp înainte de a pleca, cineva m-a rugat sa-l duc cu masina în satul vecin. Am plecat repede. In mod normal este vorba de cateva minute. Drumul de întoarcere avea sa î-mi rezerve o surpriza neplăcută. Inexplicabil, rotile masinii s-au blocat. Timpul trecea si probabil cineva se bucura că nu aveam sa ajungem nici atunci la seminar. A treia săptămană am trecut si pe la mama. Dansa în tinerete a mers la Biserica Evanghelică. A fost bucuroasă să vadă că Dumnezeu o căuta. Am plecat împreuna. Acum am ajuns la timp. Prima impresie a fost foarte plăcută. Desi erau doar cateva persoane, ne-am simtit minunat. Cuvantul lui Dumnezeu se prezenta cu claritate. Totul era diferit în special pentru Florentina. Florentina: – Cand eram mai mică, mergeam cu bunica la Biserica Ortodoxă din cartier. Nu întelegeam nimic din slujbă. Bunica insista totus să merg în fiecare Duminică. Avea argumentele ei: „Dacă mai pupi o icoană, aprinzi o lumanare, o să î-ti meargă bine”. Aici, în capela adventistă, totul era atat de simplu si frumos. Se vorbea despre iubirea lui Iisus pe întelesul meu.

Din ziua aceea, a început aventura cunoasterii pentru cei doi. O cunoastere care avea sa îi provoace la schimbări deosebite. Primii pasi erau mai greoi. Citeau Biblia acasă, dar nu ere deloc usor. Convinsi că trebuie sa urmărească fiecare trimitere a textului, au brevetat o noua metoda de studiu: „cititul Bibiei pe sărite”. De un real folos le-a fost seminarul biblic. Cu fiecare temă găseau răspuns la întrebări si se simteau întariti în dorinta de a-L urma pe Hristos.

Florentina: – ,,Viata noastră se schimba cu fiecare zi petrecuta langă Dumnezeu. Cand am vizitat Biserica Rahova din Brăila, am fost invitati la masă de Ana si Victoras Mihalache. Am fost miscată pană la lacrimi de ceeace am vazut în această familie. Dragostea lor, felul în care î-si vorbeau…totul! Cand ne-am întors la Măcin, vorbeam cu Cornel si plangeam gandindu-ne ce înseamnă de fapt o viată fericită. Acum si în familia noastră domneste pacea si armonia. Sotul este atent cu mine si mă ajuta la treburile casei. Î-mi vorbeste cu dragoste. Am învătat si să ne hranim sănătos. Cornel a biruit patimile alcoolului si tutunului, iar acum este liber. Sabatul a fost o mare provocare. Bunicii lui Cornel, care au fost Evanghelisti, păzeau Duminica. Familia mea, Ortodoxă, mergea la biserica Duminica. De ce se vorbeste aici de Sambătă? Peste tot se lucrează Sambăta. De fapt oamenii nu păzesc nici o zi…A trebuit sa studiem mai mult pană cand am înteles că sabatul este darul lui Dumnezeu încă din gradina Edenului. Binecuvantări speciale ne sunt oferite în acestă zi.

Cornel: – Hotarerea noastra de a-l urma pe Isus i-a bulversat pe cei apropiati. Colegii de muncă spuneau că am înnebunit. Cei din familie ne amenintau că nu vom mai primi nici un sprijin din partea lor. Pentru toti argumentul cel mai puternic a fost viata noastră transformată de Dumenzeu. Este greu de înteles împotrivirea si ura fată de cineva care începe o viată nouă langă Dumnezeu. Oamenii te batjocoresc cand nu mai furi, nu minti, nu bei, nu mai trăiesti în mizerie. Nimeni nu zice nimic cand viata se transformă in ruină. De fapt esti privit ca un bun crestin orice ai face… Iubirea si întelegerea din familia noastră, a linistit spiritele. Noi vrem sa mergem înainte. Iubire lui Dumnezeu ne-a cucerit inimile. În El avem iertare, bucurie si sperantă.

Povestea lor de dragoste cu Dumnezeu tocmai a împlinit un an. De curand Cornel si Florentina s-au unit cu Hristos prin botez. Experienta lor este înca o dovada că undeva, cineva asteaptă o rază de sperantă. Este nevoie doar de un mesager care să o poarte pană acolo!

Savu Isvoras – Măcin 2011

- “Îmi doream să am cat mai mult, povestește Bogdan. Credeam că odată cu acumularea bunurilor materiale va veni și împlinirea sufletească. Nu a fost așa. Am ajuns să trăiesc ca toți ceilalți fără nici un sens. Apoi, am trecut printr-o perioadă nefastă. Nimic nu mai mergea bine. Sănătatea era șubredă și nu știam ce să facem.”

Necunoscandu-L pe Dumnezeu, cei apropiați i-au îndrumat să caute ajutor de “specialitate”. Așa au plecat pe un drum necunoscut. Seară aceea rece și întunecată de primăvară, se potrivea de minune cu starea celor doi. Siluetele lor înalte se observau îndreptandu-se grăbit spre destinație.Vantul rece îi făcea să meargă zgribuliți. Deși ar fi vrut să se poată încălzi unul de altul, nu se putea. Instrucțiunile erau clare. Pană la miezul nopții, trebuiau să ajungă la cele trei fantani din oraș, să nu vorbească cu nimeni și nici unul cu altul. Pășeau grăbiți și amărați în noapte….Într-o altă seară, înarmați cu o mătură, un topor și semințe de varză, trebuiau să meargă la casa vrăjitoarei. Aceasta, în urma unor incantații, le-a transmis mesajul care i-a bulversat. Mai aveau de trăit doar o lună! Ca să se facă bine, trebuiau să parcurgă un întreg ritual. După cateva ședințe în care bani și diverse lucruri s-au transferat în casa ei, nu se observa nici o schimbare în ceea ce privește sănătatea celor doi. Au început însă să vadă cu claritate șarlatania căreia îi căzuseră pradă. Au plecat dezamăgiți. În acest timp Dumnezeu îi căuta. - Mirela: ”Pentru mine, Dumnezeu era roata de rezervă. Mă gandeam la El doar cand ajungeam foarte jos și nu mai aveam nici o scăpare. Erau păcate pe care le regretam, dar apoi o luam de le capăt. Într-o zi, am aflat de la Cornel și Florentina că există în oraș o biserică în care poți descoperii adevărul lui Dumnezeu. L-am luat pe Bogdan și am plecat acolo curioși. În prima vizită ne-am simțit destul de stingheri, dar ne-a plăcut. Apoi, am început să studiem Biblia. Așa am descoperit planul lui Dumnezeu pentru viața noastră. Ascultand de cuvantul Sfintei Scripturi, familia și-a găsit echilibrul. Acum domnește iubirea si armonia în casă. Aș dori sa spun cat de mult a însemnat pentru noi Mihaela și Vali Mușat din Brăila- Rahova. Familia lor ne-a fost un model. Nu mai văzusem așa ceva. Felul în care se purtau unul cu altul ne-a impresionat profund. Ei ne-au încurajat și ne-au fost alături în momentele grele.”

- Bogdan: ”Viața noastra s-a schimbat cu totul de cand îl urmăm pe Dumnezeu. Comportamentul, vorbirea, raportarea față de muncă, relațiile … totul! Acum trăim cu ochii deschiși. Vedem cu claritate drumul pe care trebuie să îl urmăm. Nu mai suntem asemenea oilor care se lasă conduse de turmă. Avem pace cu Dumnezeu și speranța vieții veșnice. Cand am citit Apocalipsa, am ințeles că nu te poți juca cu viața. Trebuie să te decizi de partea cui ești. Nu spun că este ușor. Presiunea grupului o simțim mereu. Prietenii ne-au spus că ne-am închis viața. Alții cred că este doar un capriciu de moment: “O să v-ă treacă în cateva luni”, ne spuneau chiar cei din familie. Noi am descoperit însă adevărata fericire. Privim la viața lor zbuciumată, plină de tensiune și nu vrem să ne mai întoarcem din drum.”

- Mirela: ”Prima carte pe care am citit-o din Biblie, a fost Iov. M-a mișcat profund. Atunci am înțeles că a fi creștin adevărat nu este o glumă. Dacă voi fi și eu încercată, ce voi face?….Apoi, inima mi-a fost cucerită de iubirea lui Isus. La El am găsit iertare și pace. M-am hotărat să îl urmez pe Dumnezeu, pentru că El mi-a făcut viața frumoasă. Acum avem un viitor și o nădejde.” De curand, cei doi și-au unit viața cu Isus prin Botez. Rugăciunile noastre îi pot susține pe drumul credinței.

Savu Isvoras – Măcin 2011

De câte ori trebuie să repetăm o discuţie cu privire la aceiaşi problemă? Ori de câte ori este nevoie, dar nu de prea multe ori ca să nu ne plictisim, răspunse tuşa Tanţa privind în jos ca şi când ar fi interesat-o imprimeul covorului . Ceilalţi au început a râde iar unul dintre ei îi puse întrebarea: Cum ,tuşă Tanţo, vrei să spui că ne plictisim sau ne deranjează ceea ce învăţăm? Nu frate, nu mă deranjează, dar acum n-o să vorbim toată ziua despre „dezbracă-te şi îmbracă-te, că doar nu am venit aici să ne culcăm şi trebuie să ne dezbrăcăm de hainele astea si să ne îmbrăcăm în cămaşă albă de noapte. Am înţeles destul de bine că cine a furat până acum să nu mai fure, cine a minţit să nu mai mintă. Păi ce, nu zice tot la fel şi Biblia? Nu scrie acolo „să nu minţi”, „să nu furi”, „să nu comiţi adulter” şi toate celelalte? E destul de clar. Dar ştiţi ceva, daca acum am învăţat ca nu trebuie sa mai fur şi nici la anul şi nici peste zece ani, dar odată şi odată poate eşti încolţit şi strâmtorat de vreo problemă o să iau şi eu o traistă de struguri de la altul că doar n-o fi foc. Gabi, care era foarte atent, îi zise: tuşă Tanţo, acum nu e foc dar o să te ardă focul şi nu cum te-ai ars tu când ai luat tigaia încinsă în mână ci te va arde un foc veşnic.

Oamenii se pot deprinde cu moduri de trăire păcătoase atât de adânc înrădăcinate în fiinţa lor încât se simt confortabil cu ele şi ajung să le practice în mod inconştient. Astfel de tipare trebuie schimbate folosind metodele biblice căci altfel ele revin şi după un an sau zece ani. Schimbarea unui om nu constă în schimbarea unei activităţi (motivată sporadic şi temporar de anumite condiţii) ci implică dezvoltarea unui tipar ca parte a ţesăturii vieţii persoanei care produce acele acţiuni indiferent de condiţii. De aceea se spune că unii oameni ţes pânze de păianjen (…şi ţes pânze de păianjen. Pânzele lor nu slujesc la facerea hainelor, şi nu pot să se acopere cu lucrarea lor; căci lucrările lor sunt nişte lucrări nelegiuite, şi în mâinile lor sunt fapte de silnicie. Isaia 59: 5,6.), iar alţii ţes în războiul cerului (Războiul de ţesut al cerului ţese o urzeală mai fină, şi totuşi mai rezistentă, decât poate fi ţesută de orice război pământesc. Rezultatul nu este o pânză, ci o ţesătură rezistentă ce va suporta uzura probei şi încercării A.H.113).

Deci, când un hoţ nu mai este un hoţ? Când încetează să fure? Nu, nicidecum nu. Nu există nici o asigurare că un hoţ care nu mai fură a încetat să mai fie hoţ.

Dumnezeu porunceşte schimbarea copiilor Lui, şi ne-a pus la dispoziţie şi modalităţile şi mijloacele pentru a o realiza. Pentru realizarea schimbării trebuie să aibă loc o dezbrăcare şi o îmbrăcare, spune Pavel în Efeseni cap. 4. Aceşti doi factori (dezbrăcarea şi îmbrăcarea) trebuie să fie întotdeauna prezenţi pentru a realiza o schimbare autentică. Dezbrăcarea nu va fi permanentă fără îmbrăcare, iar îmbrăcarea este ipocrită şi temporară dacă nu este însoţită de dezbrăcare.

Să mai repetăm odată întrebarea: Când un hoţ încetează să fie hoţ? Iată ce ne spune Inspiraţia în Efeseni cap 4:22 şi 24. să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu. Iar soluţia divină este următoarea: Cine fura, să nu mai fure (dezbrăcarea); ci mai degrabă să lucreze cu mâinile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit (îmbrăcarea), v.28. Aşadar, un hoţ este tot hoţ dacă doar a încetat să mai fure. Dar după ce s-a pocăit împlineşte şi partea a doua a versetului lucrând în mod cinstit şi învaţă binecuvântarea dărniciei, el nu mai este hoţ. El se dezobişnuieşte de furat numai atunci când învaţă să muncească şi să împartă cu alţii ceea ce are.

Metoda lui Isus de învăţare, în care ucenicul trebuie să devina ca şi stăpânul lui (Luc.6:40.), implică acest proces cu doi factori: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine (dezbrăcarea), să-şi ia crucea şi să Mă urmeze (îmbrăcarea). (Mat. 16:24.).

Tuşa Tanţa a rămas surprinsă atunci când au fost explicate şi principiile de dezbrăcare de minciună, al vorbirii de rău şi al cuvintelor stricate şi toate celelalte si îmbrăcarea cu dispoziţia de a binecuvânta, sau a rosti cuvinte care îi zidesc pe alţii. Nu a reuşit să-şi stăpânească întrebarea: şi toate acestea trebuie să le facem noi care mărturisim că suntem creştini aşteptători ai Domnului…..? Tu, stimate cititor, ce zici?

Acesti frati venisera in vizita si inainte de inceperea serviciului divin stateam de vorba expimindu-mi bucuria pentru pezenta lor. Tocmai gustam prezenta Divina impreuna cu ei disutind citeva lucruri din Biblie cind dialogul nostru este intrerupt de prezenta unei femei de aproximativ 50 -53 de ani. Foarte sfioasa si cu tot trupul trmurind ne saluta cu „buna dimineata”. Am raspuns salutului si fixind-o cu privirile am observat ca acel tremurtat nu era din cauza emotiilor nici din cauza frigului ci pentru ca femeia este bolnava, suferind de Parkinson. Cu o seriozitate profunda ne fixeaza cu privirile iar cu glasul pierdut isi exprimina dorinta vie a inimii sale; si se aude intrebarea: As vrea sa vin si eu, ma primiti si pe mine?” In clipa aceea mi-a trecut prin minte ca uneori poate ocolesc marea si uscatul ca sa fac un prozelit iar de aceasta data iata ce minune a facut Dumnzeu. „Ma primiti si pe mine„ ce fel de cuvinte sunt acestea? Unde am fi putut noi sa o primim pe aceasta femeie iubita de Dumnezeu? Ce cauta si ce nevoi are ? Ce am putea sa ii oferim noi? Toate aceste intrebari imi veneau ca o avalansa in minte. L-am privit pe fratele Mirel si pe fratele Dan si ceva din mine a izbucnit asemenea unui vulcan.

Femeia s-a simtit apropriata , am citit aceasta in zimbetul ei pentru ca la auzul cuvintelor”da poti veni oricind „ a zimbit si s-a grabit la magazin unde plecase sa-si cumpere piine. Dupa un sfert de ora a venit si foarte sfioasa s-a asezat pe scaunul de linga usa. I-am urat un bun venit si in pauza am stat de vorba cu ea. Femeia a urmat un an de zile la biserica martorilor lui Iehova si cu multa amaraciune in suflet s-a retras cautindu-l pe Cel Sfint in alta parte.

Acest copil al lui Dumnezeu are un trecut care i-a provocat multa durere si cauta mingiiere la Cel ce poate sa-I ofere, insa ea stie ca aceasta poate veni prin oameni. E greu sa gasesti astazi un om care sa te asculte macar, si cu adevarat sa se gindeasca la tine, nu mai zic „sa te si ajute”. . Am auzit despre voi si va spun sincer ca am nevoie de adevarati frati si surori de aceea nu am putut sa ma stapinesc astazi de dimineata cind v-am vazut la poarta. Fratilor, sufletul meu este plin de amaraciune si atunci cind ma gindesc la Dumnezeu parca ma linistesc. De aceea vreau sa vin si eu aici unde se vorbeste despre Dumnezeu. Dupa amiaza nu a mai putut sa vina pentru ca boala nu-i pemite sa faca mult efort. Am vizitat-o in urmatoarea saptamina la casa ei, unde am discutat mai multe lucruri si ne-am rugat impreuna. La despartire am lasat-o plingind, insa stiu ca era plinsul bucuriei inimii ei.

Domnul fie laudat. Amin!

Timp de o saptamana seara de seara , intre 60-80 de copii au participat la activitatile scolii bibice de vacanta.

Serbarea a avut loc in sabat si a lasat o impresie deosebita asupra parintilor si localnicilor care au venit sa vada copiii, spunand poezii si laudandu-L pe Dumnezeu.

Copii fiind in vacanta ne-am gandit sa le dedicam mai mult timp si sa ii implicam in mai multe activitati specifice varstei lor. Am luat o parte din copii de la Caragiale si Mija (ne avand mijloc de transport pentru ai lua pe toti), am mers in natura la o intalnire cu toti exploratorii din judetul Dambovita. Aici copii au desfasurat pentru prima data anumite activitai in aer liber.

Deasemenea in luna iulie am fost in diferite comunitati din judetul Dambovita unde corul de copii de la Caragiale a prezentat un program intitulat”DOMNUL VINE”,in paralel cu activitatile copiilor am continuat sa lucram la salvarea sufletelor din localitate.

Am fost in vizita la oamenii din sat care erau internati la spital,orele de rugaciune din cursul saptamani nu le mai tinem la biserica ci in casele fratilor si a unor localnici care si-au exprimat dorinta de a ne desfasura orele de rugaciune la ei acasa.

Fiind vara am facut ora de rugaciune in curtile lor oferind astfel posibilitatea ca si vecinii lor sa auda cuvantul lui Dumnezeu.

Multumim lui Dumnezeu pentru felul minunat in care lucreaza si va indemn sa va rugati pentru Caragiale si Mija.

Întâlnitea cu directorul Şcolii din Tunari, m-a impresionat foarte mult. Un om deschis, amabil, fost credincios, iar acum se declara aproape ateu… Din primele cuvinte ale discuţiei, mi-am dat seama că vom putea colabora frumos. I-am prezentat oferta noastră de seminare pentru elevi şi profesori. A fost de acord să colaborăm. Apoi i-am spus despre oferta de carte a Editurii Viaţă şi Sănătate, după care i-am prezentat pe rănd câteva cărţi…

Pentru că fumează a ales „Adio ţigări!”, apoi alte câteva titluri de sănătate, plus cartea „Minte, caracter, personalitate”. Am discutat despre probleme de sănătate, iar la acest capitol stătea foarte rău… Când mi-a spus rezultatul unor analize, am fost foarte uimită privindu-l… şi aproape fără să vreau am exlamat: „Cred că Dumnezeu vă iubeşte foarte mult!” La care s-a uitat atent şi mi-a zis: ”Oare?” „ De ce vă îndoiţi?” l-am întrebat. A tăcut câteva clipe şi aproape plângând mi-a spus: „Singurul meu copil a murit într-un accident la 17 ani!… Acesta este motivul care mă face să fiu aproape ateu!” Şi discuţia de aici a trecut pe un tărâm spiritual. A primit cu bucurie cartea „Calea către Hristos”, apoi i-am prezentat „Tragedia veacurilor” şi „Viaţa lui Isus”, din catalog, rugându-l să se gândească la ele pe viitor… La timpil stabilit am mers din nou la Şcoală, de data aceasta pentru a prezenta seminare de sănătate şi educaţie elevilor. Când m-am întors de la clase, am trecut din nou pe la biroul domnului director ca să-i povestesc cum a decurs programul pentru elevi şi să stamilim clasele pentru urmatoarea zi. Chiar înainte de a pleca, mă întreabă ce cărţi mai am în geantă. Aveam doar cărţi de educaţie şi reviste… Mi-a cerut să vadă din nou catalogul, ca să-mi spună ce carte mai vrea. M-a întrebat: „Despre ce carte mi-aţi vorbit data trecută?” Am deschis la „Viaţa lui Isus” şi „Tragedia veacurilor”. A privit atent şi mi-a spus: „Vreau aceste cărţi!” L-am rugat să întoarcă pagina catalogului, unde este prezentat tot setul „Conflictul veacurilor”, şi până să apuc să spun mai multe detalii, îmi spune foarte hotărât: „Le vreau pe toate!”

Pentru câteva clipe am rămas mută de uimire, I-am multumit lui Dumnezeu în gând… Şi pentru că eu nu am spus nici-un cuvânt câteva clipe, domnul director a spus: „Ce, credeţi că eu nu citesc astfel de cărţi!?” „O, nu! Mă bucur foarte mult pentru această alegere! Sunt convinsă că aceste cărţi vă vor fi de mare folos!” I-am promis că-i voi aduce setul de cărţi şi mă voi ruga pentru dumnealui. A doua zi m-am prezentat la Şcoală dar, nu aveam setul… Foarte nerăbdator m-a întrebat de cărţi… I-am promis că le va avea în următoarea zi şi aşa a fost. Aveam programat seminar la clasă de la ora 8.00, şi la 7.45 am ajuns deja în biroul domnului director cu toate cărţile pa care le dorea… S-a bucurat mult. Între timp a intrat o doamnă învăţătoare… A privit atentă cărţile şi a îmtrebat pe un ton puţin ironic: „Şefu, te pocăieşti?” Domnul director s-a uitat lung, a tăcut câteva clipe şi apoi a spus: „Şi…, ce e rău în asta!?” Am toată convingerea că Dumnezeu îl va purta în dragostea Sa pe acest om şi mai departe! Şi mă rog să înţeleagă aceasta dragoste şi să o accepte!

——-

Zilele au trecut şi se apropia vacanţa… Eram din nou în misiune în această localitate, unde am întâlnit şi reîntâlnit oameni deosebiţi, oameni care într-adevăr îl cautau pe Dumnezeu! M-a impresionat o doamnă care mi-a spus că i-am făcut o mare bucurie pentru că am discutat despre sănătate, i-am efectuat câteva teste medicale, dar cea mai mare bucurie a fost faptul că s-a înscris gratuit la cursul de studii biblice prin corespondenţă „Sola Scriptura”. Înainte de a ne despărţi ne-am rugat împreună, ne-am îmbrăţişat şi am încurajat-o să studieze Biblia şi să se roage… I-am oferit cadou căteva carţi şi o revistă de sănătate… Avea lacrimi în ochii şi nu mai contenea spunând ce mare bucurie i-am făcut!

In primul rand, dupa cum stiti, avem un studio radio la Bacau care este deschis pentru emisiuni radio pe care le inregistram si le trimitem la Bucuresti. Lucram cu un redactor radio si un tehnician. Ei nu au statut de angajat ci lucreaza voluntar. Munca este grea si pentru unul si pentru altul. Fiecare emisiune este o minune; alegerea temei,pregatirea materialului , alegerea invitatilor, de obicei emisiunea are cel putin doi, trei invitati. Din acestia unul, doi nu sunt adventisti. Emisiunile sunt apoi prelucrate pentru a putea fi difuzate ceea ce inseamna alte ore de lucru din partea tehnicianului. La acest moment inregistram saptamanal cate o emisiune. Ceea ce este deosebit este reactia invitatilor neadventisti care stiu ca intra in studioul bisericii adventiste, sunt deosebit de incantati de interesul pe care il acordam educatiei, pentru ca aceasta este tema emisiunilor : “Sedinta cu parintii “ , la sfarsitul fiecarei emisiuni fiecare invitat primeste o carte la tema discutata si o alta spirituala. Multi dintre ei doresc sa revina la microfon pentru alte inregistrari, iar pe de alta parte ramane o relatie speciala cu acesti oameni iar radioul Vocea Sperantei ramane un prieten pe care il asculta.Saptamana trecuta un ascultator a sunat pentru a lua contact cu biserica, a studia Biblia si a fi condus in tot adevarul de catre un pastor adventist. In magazine, in taxi sau microbuze se asculta postul Radio Vocea Sperantei. Am vrea ca in timp sa avem o intalnire cu ascultatorii RVS din Bacau precum si alte orase unde avem emitatoare radio. Dar financiar inseamna un efort destul de mare. In al doilea rand, un alt proiect care este in derulare este acela de inregistrari de predici. Deocamdata sunt invitati pastori care inregistreaza devotionale de o jumatate de ora care se difuzeaza seara.

In al treilea rand avem serioase probleme cu statiile de radio in functiune. Echipamentele unele sunt vechi, avem unele care cad, avem un emitator cazut la Bodesti , la Iasi suntem in lucru cu instalarea unei antene noi. Efortul financiar este mare, antenna este inalta de 50 de metri, formata din 10 segmente, fiecare cantarind 300 kg, ridicarea se face mechanic de catre o echipa de alpinisti profesionisti. Saptamana aceasta vrem sa ne apucam de lucru. Toate acestea sunt framantari dar care se vor transforma in adevarate ocazii prin care numele Domnului Hristos va fi proslavit.

In al patrulea rand avem o echipa de corespondenti radio,numai la Bacau sunt trei. Toti sunt voluntari, pe linga munca pe care o fac zilnic isi fac timp sa adune materiale pentru o corespondenta radio. Este o munca speciala si prin ceea ce suntem sprijiniti, incercam sa oferim cate ceva fiecarui voluntary pentru a ne parasi lucrarea aceasta dupa ce au beneficiat de o pregatire adecvata.

Ne rugam sa putem continua toata aceasta munca , si multumim pentru ca ne sustineti, altfel toate acestea nu ar putea continua.

Stefan Ropotica si echipa RVS Bacau

Aspectul major al acestei emisiuni reprezinta pentru noi tocmai dimensiunea umana pe care o deserveste iar misiunea ei este de dezvoltare a capitalului uman atat in randul parintilor ,a specialistilor , cat si al societatii in general. Doresc sa multumesc d-nei ANCA PORUMB pentru aceasta initiativa, si vreau sa va transmit ca am fost impresionata de profesionalismul cu care a fost tratat subiectul, cat de documentata a fost emisiunea, ca s-a pus suflet si interes in abordarea unei teme delicate ;astfel ne incurajeaza sa credem ca nepasarea, , ignoranta, atitudinea ostila si discriminatorie si mai rau-mila, sunt tipare vechi si ca precum in toata lumea si la noi se incearca modele inovatoare de abordare a dizabilitatii prin adaptarea comunitatii la cerintele persoanei cu Sindrom Down.

Gabriela Otelita Presedinte ASDBC

Radio Vocea Sperantei Bacau