În localitatea Cernetu trăieşte o femeie bolnavă de peste treizeci de ani (Grigore Anghelina de 47 de ani). Cu mare greutate şi-a acceptat boala, purtând în inimă dorinţa şi speranţa că într-o zi se va face sănătoasă.

Era în sabat, când grupa de la Cernetu începuse programul de închinare al serviciului divin de dimineaţă. A mai venit cineva. Uşa se deschide şi o femeie intră cu sfială întrebând:
- Aici este biserica nou formată în satul nostru? Aş putea să vin şi eu aici? Poftiţi luaţi loc şi simţiţi-vă bine.

În pauză am stat de vorbă şi Anghelina căreia i se mai spune şi Angela a început să-mi vorbească:

- Eu am auzit de curând despre această grupă şi aş dori să particip şi eu, dar de la început vreau să vă întreb dacă primiţi oameni bolnavi şi fără posibilităţi de a se îmbrăca după ultima modă.

Nu aştepta nici un răspuns.

- Ştiţi, eu sunt bolnavă de epilepsie, hipertensiune şi o sinuzită destul de avansată. Am început să citesc Biblia şi mare mi-a fost bucuria când am găsit scris „Isus i-a zis: Vrei să te faci sănătos?” În mintea mea imediat mi-a venit următorul răspuns: Doamne… Tu cunoşti că aproape un an şi jumătate am fost într-un loc de închinare unde se spunea că oamenii cheamă Numele Tău dar nu am putut să găsesc pace, linişte şi vindecare. Duminică de duminică participam la întâlnirile lor însă nu am fost nici acceptată nici înţeleasă nici mângâiată. Simţindu-mă marginalizată am renunţat. Datorită bolii oamenii mă consideră că sunt nebună dar eu mi-am crescut singură băiatul până la vârsta de 17 ani pentru că soţul m-a părăsit de când era el mic. Nu am ştiut până acum că în sat s-a format o grupă de credincioşi, săptămâna aceasta am aflat şi am venit şi eu dar nu ştiu dacă mă veţi primi.

- Eşti binevenită şi te rog ca tu să ne accepţi pe noi aşa cum suntem. Domnul Isus ne-a spus. Iubiţi-vă unii pe alţii aşa cum v-am iubit Eu. Noi asta învăţăm şi asta vom face.

Şi a rămas la grupă. Într-una din zile am primit 2 tone de cartofi de sămânţă pentru a-i da la oameni.

Cu această ocazie am aflat că Angela are o relaţie nelegitimă cu un bărbat pentru că a venit el să ia cartofii. Când şi-a dat seama, Angela m-a sunat şi foarte speriată şi cu o voce tremurândă mi-a zis:

- Frate Nicu acum aţi aflat de relaţia mea. Ştiu că nu este bine ce fac dar relaţia este mai veche şi este acceptată şi de băiatul meu, în situaţia aceasta mă mai primiţi la grupă?

- Angela, i-am răspuns, bucuria mea este foarte mare pentru faptul că tu îţi dai seama şi recunoşti că nu este bine ce faci. Atitudinea aceasta este primită înaintea lui Dumnezeu şi El doreşte ca această relaţie să primească binecuvântare pentru a deveni ceva bun. Iar cu privire la venirea ta la grupă, poţi veni oricând şi m-aş bucura dacă veniţi împreună.

- Acum m-am liniştit şi sunt bucuroasă îmi spuse Angela.

După două zile mă sună din nou.

- Frate Nicu vreau să-ţi dau o veste; Am hotărât împreună cu fiul meu ca Robert să se mute la mine în vederea căsătoriei legale. Ce părere aveţi?

- Mă bucur pentru această hotărâre pentru că în felul acesta aţi eliminat bârfele satului şi Domnul va conduce această lucrare până la sfârşit.

Acum se pregătesc pentru cununia civilă.

Boala de epilepsie se manifestă tot mai rar şi pentru că de peste un an şi jumătate nu-şi făcuse o tomografie pentru a putea primi medicamentele, ne-am rugat pentru realizarea acestui lucru. Domnul nu a întârziat în împlinirea nevoii ei şi ne-a dat posibilitatea să plătim contravaloarea tomografiei. Cu această ocazie a aflat că sinuzita s-a vindecat iar medicamentele pentru hipertensiune trebuie să le ia numai la nevoie. Domnul fie lăudat pentru această lucrare.

Angela a devenit misionară, invită pe toţi oamenii iar o vecină o urmează la grupă. Este foarte interesată şi activă, mai are şi scăpări însă Duhul lui Dumnezeu lucrează la mintea şi inima ei şi o conştientizează de fiecare păcat pe care ea îl recunoaşte şi îl mărturiseşte.

Orice suflet care va lucra pentru mântuirea sa cu frică şi cutremur va fi ales de Dumnezeu. Va fi ales acela care va lua asupra sa armura din Efeseni cap. 6 şi va lupta lupta cea bună a credinţei. Va fi ales cel ce va veghea şi se va ruga, care va cerceta scriptura şi va fugi de ispite. Va fi ales cel care are mereu credinţă şi va asculta de orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu. Mijloacele mântuirii sunt oferite în mod liber tuturor, şi de rezultatele mântuirii vor beneficia doar aceia care vor îndeplinii condiţiile.

Dumnezeu se descoperă prin toate mijloacele care ne ajută să înţelegem să trăim şi să păzim credinţa şi Legea Sa.

Conferinţa Oltenia
Misionar: Nicu Lazăr
Câmp misionar: Loc. Cernetu; Jud Teleorman

Sabatul din 14.08.2010 a însemnat pentru membrii grupei Stejaru, jud. Teleorman, împlinirea unui vis, un vis frumos, dar parcă prea mult visat. În acest Sabat au început serviciile divine în noua clădire, ridicată în luna aprilie a acestui an în numai zece zile. Deși va mai dura un timp până la inaugurare, acest început a încununat eforturile celor implicați în proiect ,și a dat un nou avânt tuturor pentru a continua lucrarea în această zonă .

Au fost prezenți frați din bisericile Emaus din Madrid, Peret 4 și Peret2, precum și oaspeți din sat, vecini și prieteni ai fraților noștri din Stejaru, care au împărtășit din plin bucuria noastră. Din partea Conferinței Oltenia a fost prezent fratele Florian Ristea. Cu toate că acest Sabat a purtat cu el toate elementele pentru a aduce doar bucurie ,ca la secerat,au curs totuși uneori și lacrimi ,ca la semănat ,conștienți fiind cu toții că adevărata lucrare abia începe. Ar putea fi rezumat totul în următoarele cuvinte-„s-a înălțat o Casă de rugăciune pentru toți oamenii din zonă,iar acum trebuie aprins focul„. Așa să ne ajute Dumnezeu!

Cornel Popescu, pastor districtul Peret B

Un lucru de mare impact a fost cadoul oferit la serbare fiecărui copil: o Biblie, în care unii dintre ei au citit chiar din prima zi și la întâlnirea de Duminică seara ne-au povestit.

Suntem recunoscători lui Dumnezeu pentru acest program de mare efect în Biserică și mai ales în afara ei. Frații din Toșorog și Bicaz vă mulțumesc pentru investiția de suflet pe care ați făcut-o pentru ei și speră că mai departe vom ține legătura pentru continuarea acestui proiect.

Mă rog pentru binecuvântarea acestor tineri și a celor care îi motivează într-o misiune atât de nobilă.

Mult har si pace din partea marelui nostru Mântuitor Isus Hristos!

Cu prețuire al vostru frate în Domnul, Gabriel Alban.

Către
BISERICA ADVENTISTĂ DE ZIUA A ŞAPTEA “EMAUS”

Harul şi pacea lui Isus va trimitem ca salutare.

Noi comitetul Bisericii din Rasboieni, alături de pastorul Ionel Gavriliţă,dorim să ne exprimăm pe acestă cale recunostinţa si multumirea noastră pentru suportul spiritual, material şi uman ce ni l-aţi oferit prin acea grupa de tineri care au fost cu adevărat niste mesageri ai speranţei pentru mulţi oameni din această parte a Moldovei.

Lucrarea acestor tineri conduşi de sora Claudia Şerban a fost extraordinară si numai Dumnezeu va putea răsplăti pe măsură efortul lor.Sau împărţit mii de pliante “sola-scriptura” şi s-au făcut nenumărate vizite la căminul unor oameni care nu-i vizitează nimeni.Si dacă lucrarea lor s-ar fi rezumat la atât ar fi fost îndeajuns, însă ei au făcut cu mult mai mult şi oricât m-aş strădui să vă descriu,nu voi putea să exprim bucuria şi zâmbetul a zeci sau chiar sute de copii care au participat zi de zi timp de 10 zile la cele 4 şcoli de vacanţă organizate în urmatoarele sate: Alexeni cu peste 100 de copii, Boatca cu peste 70 copii, Gârbeşti, peste 80 copii şi Ţibăneşti cu peste 80 copii. Aceşti copii cu vârste între 4 şi 14 ani vor ţine minte toată viaţa lor această vacantă „de vis „ şi cine poate şti cu câţi dintre ei ne vom întâlni în cer ?

Vă multumim încă odata pentru toată această lucrare ce s-a facut prin aceşti tineri deosebiţi,şi ne exprimăm dorinţa ca pe viitor daca Domnul va îngădui să mai putem colabora în astfel de proiecte sau alte asemănătoare.

Dumnezeu să deschidă zăgazurile cerului să vă binecuvânte cu tot ce are El mai bun aici pe pământ dar mai ales cu VEŞNICIA. AMIN!

Primiti salutariile noastre si multumiriile pentru sprijinul dumneavoastra, in continuare avem nevoie de rugaciuniile dumneavoastra.

Aici lucrarea merge foarte bine insa stim ca si cel rau e la munca dar Dumnezeu merge inainte cu noi si totul se rezolva numai prin minuni. Vedem ca fara El nu putem face nimic.

Prima Scoala Biblica de Vacanta din Tosorog, Judetul Neamt, a inceput cu probleme, preotul satului afland de lucrarea care vrem sa o facem a mers cu o zi inainte din casa in casa si la slujba de duminica a anuntat toti parintii sa nu lase copilasii la intalniriile noastre. S-au speriat foarte tare si rezultatul a fost ca prima zi am avut doar 10 copilasi. Insa nu ne-am dezamagit am mers inainte ne-am rugat si mai mult iar urmatoare zi am vazut cum Dumezeu ne-a ascultat rugaciunile si fagaduinta Lui s-a implinit in care zicea ca acolo unde se inchide o poarta El va deschide o fereastra. Rezultatul, a doua zi, au fost prezenti triplu decat prima zi, adica 30 de copilasi.

Domnul fie laudat si asteptam in continuare sustinerile dumneavoastra prin rugaciuni. Avem mare nevoie.

Multe binecuvatari.

Multumiri tuturor fratilor pentru tot ce s-a facut pt aceasta comuna.

Stimaţi fraţi din Biserica Emaus vă mulţumesc pentru că dumneavoastră mă folosiţi în marea lucrare a Domnului punându-mi la dispoziţie mijloace prin care Dumnezeu poate să aducă speranţă bucurie şi fericire în casele oamenilor. Astfel de simţăminte trăiesc cele opt familii care sunt beneficiare ale proiectului „Rut”.

La început „pământul era pustiu şi gol…”, tot la fel erau şi cămările acestor familii în mijlocul iernii nu pentru că în toamna lui 2009 ei îşi făcuseră doar puţine conserve, iar acum , când afară este totul alb şi ger cumplit au fost terminate, ci pentru faptul că grădinile au fost la fel de pustii şi goale datorită timpului nefavorabil. Sufletul lor era cuprins de disperare şi întuneric. Trecuseră multe zile în care nu mâncaseră mai nimic iar nopţile le petreceau amintindu-şi cât de bine era când soba radia căldură. Îmi amintesc despre Sorin că într-una din zilele lunii ianuarie, când am ajuns la el în vizită, doar terminase de servit masa împreună cu familia lui. Mi-a spus că au mâncat „niste pâine cu ce s-a găsit pe aici” şi acum mă pregătesc să urc în pod să caut nişte pantofi pentru sobă pentru că aseară am terminat de ars scara.

Familia lui Garoşilă care are zece copii şi un bătrân au petrecut iarna mai bine pentru că, făcând haz de necaz tatăl spunea: „ăştia mai mari mănâncă ce rămâne de la cei mici, noi mâncăm ce rămâne de la cei mari iar moşul mănâncă ce rămâne de la noi….” Stând de vorbă cu o altă familie am observat o adâncă durere a inimii pe care nu puteau să o mai ascundă. „Ce am fost şi ce am ajuns, spunea bătrâna, îmi este ruşine să mai ies pe stradă, am ajuns săracii săracilor, de ce ne-o fi blestemat Dumnezeu în felul cesta? Vrem să muncim şi nu avem unde, iar primăvara când ne ia cineva la muncă se uită la noi ca la animale şi caută să nu ne dea mai nimic şi grădina asta s-a uscat de tot de am ajuns să murim de foame. Necazurile se ţin lanţ de parcă am fi blestemaţi. ”

Şi Dumnezeu a zis: Toţi acestia sunt copii Mei, I-am răscumpărat de sub blestem şi I-am săpat în palmele Mele. Şi s-a făcut lumină: aceasta a fost ziua întâi.

În ziua a doua a luat naştere proiectul Rut, iar acum când soarele dogoreşte şi împreună cu ploile acide strică din nou grădinile, aceşti oameni îi aduc slavă lui Dumnezeu pentru că de mult au mâncat prima salată. Andrei, un micuţ de trei ani îmi spunea: „Nenea Nicu mie îmi place salata cu brânză şi să fie multă, uite aşa castronul cu vârf.” Sorin se simte ca un gospodar cu valoare pentru că nimeni din sat nu mai are un solar ca al lui, „şi să vezi acum că le dau clase” îmi spunea plin de mândrie în timp ce ieşea cu un castron plin cu roşii, ardei gras şi castraveţi pentru salată, „şi de nu am să fac o grămadă de bulion şi suc de roşii, că prea i-am dus dorul până acum.”

Aşa îşi petrec aceşti oameni zilele bucurându-se de masa pe care Dumnezeu le-a întins-o în pustie, iar bucuria lor este şi bucuria noastră.

Şi eu mă bucur că a doua etapă a proiectului a fost atinsă iar aceşti oameni au ce să mănânce pe timpul verii. Însă în această săptămână(27,iunie,2010), bunica Dida a ţinut să-mi spună că deja a cules un cărucior de roşii şi a făcut un tuci mare de bulion. „Maică să le dea Dumnezeu sănătate la oamenii ăia, zicea ea, că ia uite ce bogăţie… şi vecinii de pe lângă noi nu au nimic prin grădini… da ştii ceva? Eu le mai dau şi lor din când în când câteva roşii, le ascund în şorţ ca să nu mă vadă cei de acasă, că ce…? nouă nu ne-a dat Cel de sus.”

Domnul fie lăudat pentru cea de a treia etapă care se derulează în paralel cu a doua şi anume etapa conservelor pentru iarnă.
Pământul şi-a dat rodul: Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. Astfel a fost o seară şi apoi o dimineaţă, aceasta a fost ziua a treia plină de speranţă şi bucurie.

Slavă lui Dumnezeu şi pace jos pe pământ!

3. Avem in fotografie grupa de la Teleormanu. Dan Marin (cu barba in stanga imaginii jos) coordoneaza impreuna cu fratele Viorel Calota activitatea din zona. In spate este biserica construita in 4 zile de o grupa coordonata de Samuel Trasa anul trecut in septembrie, la care a contribuit financiar si biserica noastra.

4. Aceeasi cu foto 3 dar si cu prezenta fr. Mirel.

5. In casa de rugaciune de la Cernetu. Grupa este rodul lucrarii fratelui Nicu Lazar si a familiei acestuia. Nicu Lazar – cel mai inalt din fotografie.

6. Cernetu – fata fr. Nicu Lazar si grupa de copii de care se ocupa. Cum ziceam – o intreaga familie dedicata slujirii.

7. Cernetu – o fotografie cu toata grupa, adulti si copii, impreuna cu misionarii din zona.

8. Grupa din Cernetu – impreuna cu fratele Viorel Calota (cu parul alb in stanga imaginii) – coordonatorul misionarilor din zona.

Grupa de la Scrioaştea iar pilda talanţilor pe care a spus-o Isus este un punct de reper în lucrarea nostră în sensul că şi cu bani puţini se pot face lucruri mari. Cei 50 euros pe care i-am primit pentru cărţi au fost folosiţi pentru a cumpăra carţi valoroase, nu doar broşuri pe care le folosim la un prim contact cu persoane diverse. Aceste cărţi, bineînţeles, costă mai mult, dar ne-am gândit să facem o bibliotecă mobilă şi după ce membrii grupei citesc cărţile pot să le ofere cu împrumut cunoscuţilor sau prietenilor, ştiind în acest fel ce cărţi să recomande pentru problemele specifice fiecăruia. Bineînţeles că cei de la grupă au fost încântaţi şi fiecare şi-au luat cărţi pentru studiu. În acest mod beneficiile sunt multiple pentru că, pe deoparte, membrii sunt antrenaţi catre studiu şi lucrare, iar cei din comună pot beneficia şi ei de aceste cărţi.

Nu în ultimul rând aş vrea să vă povestesc despre un prieten şi simpatizant, „Mitică”, ce are soţia şi familia fiicei lui în biserica din Scrioaştea. Ne rugam de mai mult timp pentru ca el să vină la credinţă şi chiar dacă ne-a ajutat mult la construcţia bisericii, nu înţelegeam de ce nu merge pe aceiaşi cale ca şi familia lui. Într-un sabat de dimineaţă, am fost surprins să îl vad la biserică, arăta puţin palid dar bucuros că este printre noi. După terminarea programului l-am felicitat pentru faptul că s-a hotărât să vină şi după câteva minute de discuţie a plecat. Am rămas puţin cu fiica lui şi am întrebat-o despre tatăl ei iar ea a izbucnit în plâns, spunând că tatăl ei este bolnav destul de grav, de ciroză. Am încercat să o liniştesc şi i-am spus că Dumnezeu il iubeşte foarte mult pe tatăl ei şi sigur dacă asta este calea pe care Dumnezeu o foloseşte pentru a-şi apropia pe cei ai Lui noi trebuie să avem încredere în El.

Acum o săptămână am trecut din nou pe la el împreună cu pastorul Popescu Cornel şi a fost bucuros să ne vadă deşi era slăbit din cauza tratamentului. Avea în ochi o bucurie imensă. După câteva minute de discuţii ne-a spus că s-a hotărât să îşi predea viaţa lui Dumnezeu prin botez şi că singurul lucru ce îl ţinea departe de El era faptul că muncea prea mult. Acum are voie doar să se plimbe. La plecare ne-a arătat frumoasa lui livadă de pomi fructiferi, „altoiţi”, de care era foarte mândru. Oare nu este un prilej minunat ca să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru modurile şi căile pe care le foloseşte, chiar dacă sunt dureroase, pentru a câştiga pe cei ai Lui? Amin!

Va rugam sa va rugati pentru aceasta grupa care este in formare si in special pentru misionarul Arisan Ion.

Proiectul misionar propus este o mare provocare: 70 de misionari pentru România

La prima vedere poate părea o utopie însă… dacă prin harul Domnului 1844 de adventişti vor dona câte 70 de euro, proiectul va fi realizat!

Ideea originală aparţine Mântuitorului nostru, care a trimis în Israel, pentru o perioadă de timp, 70 de misionari (Ev. după Luca 10). Urmând acest model, dorim să sponsorizăm şi noi, pentru un an de zile, 70 de misionari pentru România.

Întrebări şi răspunsuri:

-Când şi unde se pot face donaţiile?

-Donaţiile vor fi primite de la 1 iunie 2010 la casieria bisericii Emaus, care va elibera o chitanţă. Există 1844 de chitanţe special numerotate pentru acest proiect.

-V-aţi gândit la o formă creativă de a strânge fondurile?

-Sigur. Ne-am gândit la ideea ca fiecare donator, după ce oferă suma să convingă încă două persoane să doneze.

-Până când vor fi primite donaţiile?

-Cu cât vor ajunge banii mai repede, cu atât vor începe mai repede misionarii să lucreze. Ideal ar fi ca toţi misionarii să înceapă lucrul până la 31 decembrie 2010.

-Se pot oferi mai mult de 70 de euro?

-Sigur. Fiecare să dea cât hotărăşte în inima lui.

-Cine se va ocupa de găsirea şi susţinerea misionarilor?

-Proiectul are ca partener Uniunea Română. Protocolul stipulează faptul ca misionarii să fie răspândiţi uniform pe teritoriul României şi să fie luaţi în grijă de Conferinţă şi de un district în care se găseşte localitatea respectivă.

Stimaţi fraţi,

În primul rând vă salut cu Pacea Domnului și să vă transmit salutul fraților din bisericile pe care le păstoresc. Vreau apoi să vă mulțumesc pentru ajutorul uman și financiar pe care ni l-ați oferit pentru construirea bisericii de la Stejaru.

Pentru noi, faptul că acum când citiți această scrisoare, deja a fost ridicată o biserică, reprezintă răspunsul miraculos pe care Dumnezeu L-a dat rugăciunilor noastre, iar dumneavoastră instrumentul de care El s-a folosit. Mă rog acum ca din locul acesta să se răspândească Lumina în jur, iar noi cei care rămânem să știm să reprezentăm cu cinste între oameni pe Cel care face minuni.

Apreciez efortul financiar al întregii biserici, dar și efortul celor care au lucrat efectiv la construcție. Au lucrat ca o echipă bine organizată și foarte motivată, reușind să ne molipsească și pe noi de entuziasmul lor. Din punctul meu de vedere, colaborarea cu cei care au condus echipa a fost una foarte bună și rezultatul acestei colaborări se poate vedea acum la final . Am înțeles din toată această experiență că Domnul are încă mulți oameni consacrați care înțeleg nevoile timpului și răspund chemării Sale. Ecourile aceste lucrări deja se aud și cu siguranță vor continua multă vreme. Oamenii sunt uimiți, rostesc cuvinte frumoase, chiar reprezentanții autorității locale exprimându-și aprecierea.

La final mulțumesc încă odată întregii biserici, pastorului dumneavoastră, celor care au muncit efectiv la construcție, și tuturor celor care au susținut în vreun fel acest proiect. Al dumneavoastră frate în Domnul, Cornel Popescu.

Înca de la început am dorit să fac relaţie cu oamenii şi să pot intra în cât mai multe case. Mi-am amintit de un proverb pe care mi l-a spus bunicul în copilărie: “Dacă iei mielul în braţe, oaia va veni după tine.” În felul acesta mi-am pus ca primă ţintă copiii.

Am încheiat un parteneriat pe bază de voluntariat cu şcoala (V-VIII) pentru a mi se ceda o parte din orele de dirigenţie pentru a preda cursuri de educaţie morală. În felul acesta am cunoscut pe elevi şi am început să-i vizitez  având ca temă orientarea socială şi profesională a copiilor.

Am organizat o serbare de sărbătoarea Crăciunului, cu această ocazie am dat câte un pachet fiecărui copil şi profesor. Scopul serbării şi al pachetelor a fost să punem în practică un principiu pe care l-am învăţat la curs, şi anume: PRIMESC PENTRU A DĂRUI.

După vacanţa de iarnă a urmat un sondaj de opinie cu următorul rezultat: 15% au dăruit tot, 55% au dăruit jumătate, 25% au dăruit câte ceva, 10% nu au dăruit nimic. Concluzia: se pare că principiul a fost înţeles şi acum urmează mult exerciţiu pentru a deveni deprindere. Activitatea decurgea bine şi copii erau entuziasmaţi.

La jumătatea lunii februarie, într-una din zile, când am ajuns la şcoală am observat o schimbare ciudată. Copii nu mi-au mai ieşit în întâmpinare ca până acum şi treceau pe lângă mine fără să ne mai salutăm cu salutul care devenise simbolul relaţiei noastre. În ziua aceea preotul ortodox a avut ore de religie la tóate clasele şi i-a îndemnat pe copii să numai participe la orele mele, ameninţându-i că le va scade nota la religie daca nu vor asculta. Am intrat totuşi la clasa a-VIII-a, dar ei mi-au spus că nu mai  vor să rămână pentru că le-a spus preotul că eu îi atrag pentru a-i face adventişti.

Săptămâna următoare am avut o nouă întâlnire cu diriginţii în care ei nu mi-au spus că a fost intervenţia preotului, dar îmi vor da doar o oră pe lună. Eram revoltat împotriva preotului şi doream să port o discuţie crestinească cu el, ziceam eu.  Însă pe drum, rugându-mă pentru aceasta mi-a venit în minte gandul să nu iniţiez nici-o discuţie cu preotul pentru că “ tu nu ştii motivul cu care a făcut el această lucrare şi de ce i s-a îngăduit. Eu îl voi judeca şi nu tu,” îmi spunea acel glas.

Am renunţat la discuţie şi m-am rugat pentru el, pentru lucrare şi pentru mine. Se pare a fi o pierdere, o luptă pierdută, însă eu am încredinţat totul în mâna Domnului pentru că şi lucrarea şi luptele sunt tot ale Lui.

Urmează în timpul care mi-a mai rămas să-mi pot atinge scopul cursului, şi anume învăţarea a cât mai multe principii  care pot deveni virtuţi în viaţa acestor copii şi vizitarea a cât mai mulţi dintre ei.

Domnul fie lăudat!

În Smîrdan, cât şi în satele ce ţin de el (Mihail Kogălniceanu şi Cişmele) am mai multe suflete pe care le vizitez şi care se bucură de obişnuinţa noastră religioasă. Deja la următorul botez, programat la sfârşitul lunii aprilie, voi avea mai multe persoane. Prin botezul lor va fi înfiinţată prima grupă de credincioşi din Smîrdan.

Lucrarea va continua până se va forma o grupă solidă care să aibă un conducător autohton şi care să fie sub patronajul comunităţii din Galaţi. După aceasta voi pleca în altă zonă albă. Concomitent cu vizitele pe care le fac, ofer şi literatură.

Am o situaţie deosebită pe care vreau să v-o aduc la cunoştinţă. Unul din prietenii de adevăr din Smîrdan este internat la Spitalul T.B.C. El, un frate şi o soră sunt singuri şi ca subzistenţă nu au decât ajutorul social de la primărie (120 LEI/lună). Nu are cu ce-şi lua medicamente sau hrana adecvată. Dacă i-am putea ajuta ar fi o mare binecuvântare pentru ei.

În urma lucrării pe care o desfăşor în comuna Smîrdan, am descoperit o familie deosebită. Îi vizitez frecvent. Pentru data de 17.03.2010, am stabilit o oră de rugăciune. Deşi mai era până pe 17, mi-au dat telefon să nu cumva să uit şi să nu vin la ora de rugăciune că au invitat şi alte persoane.

Este uimitor cum se răspândeşte Evanghelia!

Ora de rugăciune pe care am ţinut-o a fost foarte plăcută. Pentru că la Galaţi aveam o săptămână de Evanghelizare, m-au rugat să îi duc la adunare să vadă şi ei cum este acolo la Evanghelizare. I-am adus şi la Sfânta Cină. Le-a plăcut ordinea şi îmbrăcămintea fraţilor şi surorilor.

Această familie deosebită unde se desfăşoară ora de rugăciune soţia lui este atât de preocupată de cuvântul Domnului, încât vrea să încheie legământ cu Domnul, iar soţul nu îi stă împotrivă.

Atât de nerăbdător era să ajung la ora de rugăciune încât el mi-a spus că înainte cu o oră făcea naveta de la casă la poartă să vadă dacă venim. Mare i-a fost bucuria când ne-a văzut. Mă bucur pentru aceste suflete şi mă rog ca Domnul să îi înmulţească. Amin!

Iubiții noștri frați suntem fericiți pentru răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunile multora și putem să vă împărtășim frumoasa veste că în localitatea Afumați care până acum nu avea nici un adventist, din data de 21 martie 2010 două persoane au încheiat legământ cu Dumnezeu. Avem în continuare nevoie și sprijin în rugăciune. Oameni care fac parte din grupa noastră de prieteni și care au frecventat și studiat sunt în mari încercări din partea familiilor lor și ale cunoștințelor. Avem speranța că la următorul botez mai mulți se vor rupe din lumea aceasta și vor pășii alături de Hristos.

Am recunoscut călăuzirea Duhului Sfânt încă de la început și acum simțim că lucrarea noastră nu s-a încheiat ci abia a început. Avem în plan ca în această localitate unde există deschidere și oamenii îl primesc pe Hristos să construim o biserică. Satan luptă turbat pentru ca lucrul acesta să nu se întâmple. Pe data de 15 martie trebuia să cumpărăm terenul, totul era aranjat nu trebuiau făcute decât actele. Însă o rudă a proprietarului a depus o contestare la judecătorie și pământul nu a mai putut fi vândut. Termenul de soluționare a contestării este de 3 săptămâni însă ne temem că terenul nu va mai putea fi vândut. În acest moment am căutat și în alte locații dar încă nu avem nici un răspuns. Vă invităm să vă alăturați nouă în rugăciune pentru ca această problemă să fie rezolvată cât mai repede.

Dar aceasta nu este singura piedică, ci sărăcia districtului care în care este localitatea Afumați. Resursele noastre financiare abia dacă ajung pentru cumpărarea terenului, dar pentru ridicarea unei clădiri nu avem nimic în visteria noastră. Avem promisiune unui ajutor din partea conferinței dar care nu va acoperi nici pe departe cheltuielile.

La noi este strigătul din Macedonia(Afumați) veniți și ajutați-ne ! Este o lucrare care necesită credință și vă împărtășim dorința noastră de a vă implica în ridicarea acestei biserici!

Vă mulțumim și Dumnezeu să răsplătească eforturile dumneavoastră!

In localitatea Purani am lucrat impreuna cu Gigi Calita, o perioada indelungata de timp, dar nu am reusit sa facem o grupa. Eram cam dezamagiti si ne gandeam sa plecam in alta zona.

De fapt eu ma gandeam sa renunt definitiv la lucrare pentru ca ma saturasem sa tot lucrez in mai multe localitati, dar fara nici un rezultat. M-am gandit ca nu sunt bun pt. o asemenea lucrare si in final sa renunt si in aceste momente de dezamagire, ati aparut voi cu sustinrea lucrarii la Purani. Atunci cand eram cel mai dezamagit, Dumnezeu a lucrat si acum avem o grupa cu care facem studii biblice. Am inceput cu 4 persoane si am avut la grupa si 12 persoane. In general aprox 8,9 persoane sunt care participa regulat. Ei sunt Crestini dupa Evanghelie. Le plac f. mult cantarile noastre si au cerut sa aibe fiecare carti de cantari de ale noastre si le-am onorat cererea. Unele imnuri le-au invatat pe dinafara, desi s-au gasit cateva voci din biserica lor care le-au spus ca nu fac bine ca ne primesc la ei in casa si ca noi venim cu o invatatura straina de Biblie, ei i-au invitat sa vina la grupa si sa se convinga singuri ce fel de invatatura studiem noi la grupa. Cand am parcurs cu ei studiul despre Sabat, la final, toti au dat raspunsuri corecte. Sunt f. atenti la trimiterile din Biblie si zic ei ca nu vor sa greseasca.

Un lucru ne bucura mult, ca avem la grupa 4 fete tinere cu varsta intre 14-22 ani. Le place f.mult sa cante si participa intens la studiile pe care le facem. Va rog sa ne sustineti in rugaciune si sa va rugati pt sanatatea lui Marian, care a fost operat de curand, avand tumora la vezica. El este propietarul casei unde ne intalnim. Sabatul urmator voi merge impreuna cu cei 2 baietii ai mei cu instrumentele pt. a sustine un program muzical la aceasta grupa. Au fost f.incantati si au zis ca vor mai invita persoane la grupa.

Incercam sa obtinem si ceva imagini si video de la grupa si sa le trimitem.

Domnul sa binecuvinteze lucrarea Sa. AMIN!

Sunt cateva elemente care definesc caracterul unei oi, dar care este valabila si in dreptul omului:

a) Oaia este o fiinta neputincioasa. Ea are nevoie de ajutor. Singurul ei mijloc de aparare in fata pericolului este pastorul. Este o fiinta vulnerabila.

La fel si noi suntem finite vulnerabile. Suntem slabi in fata atacurilor celui rau. Apararea noastra o gasim doar in Pastorul divin.

b) Oile ratacesc. Ele au o capacitate inimaginabila de a se rataci. Pastorul trebuie sa fie vigilent ca oricand poate sa ramana fara una din ele.

Is. 53, 6. “Noi rataceam cu totii ca niste oi, fiecare isi vedea de drumul lui: dar Domnul a facut sa cada asupra Lui nelegiuirea noastra a tuturor“. Remediul se gaseste in Fil. 2, 5 “Sa aveti in voi gandul acesta care era si in Hristos Isus“. Pentru ca o oaie sa ramana in siguranta trebuie sa aiba acelasi gand, acelasi scop, aceeasi cale ca a pastorului. Gandul diferit o face sa desparta de pastor si sa rataceasca, periclitandu-si viata. La fel si omul. Sa gandeasca precum Isus, sa aiba aceeasi cale ca si El.sa avem un singur drum, drumul Lui. Hristos a suferit crucea pentru ca noi ne-am vazut fiecare de drumul lui, despartiti de Pastor.

c) Dumnezeu a creat oaia cu un miloc de protectie impotriva frigului, a ploii, a viscolului. Aceasta este lana. Lana mare si deasa care acopera corpul secreta o grasime de apara impotriva frigului si a umezelii, un sebum. Lana groasa si unsuroasa absoarbe toate impuritatile din aer. Pentru ca oile nu merg pe sosele astfaltate oaia aduna in lana sa tot ce intalneste in cale : scaieti si tot felul de deseuri. Oaia are o capacitate incredibila de a se murdari. Iar toata aceasta mizerie imbacsita cu grasimea din lana degaja un miros urat.

Is. 64, 6 p.p. “Toti am ajuns ca niste necurati, si toate faptele noastre bune sunt ca o haina manjita“. Ne murdarim in umbletele noastre intinandu-ne cu ceea ce venim in contact. Am ajuns sa ne murdarim chiar atunci cand facem bine. Egoismul pateaza caracterul nostru, devenind dizgratiosi, cu un miros neplacut.

Apoc. 7, 13. 14 “Acestia, care sunt imbracati in haine albe, cine sunt oare ? Si de unde au venit? Acestia vin din necazul cel mare; ei si-au spalat hainele, si le-au albit in sangele Mielului“. Isus Si-a dat viata pentru a ne curati. Incredibila noastra capacitate de a ne murdari este inlaturata de Pastorul care Si-a dat viata pentru oile Sale. Ioan 10, 11 Eu sunt Pastorul cel bun. Pastorul cel bun isi da viata pentru oi.

Cam in aceasta situatie se gaseau locuitorii dintr-un cartier de la marginea comunei Rasuceni, judetul Giurgiu, cand misionarii Lili Ionescu si Iustin Draghici au venit in toamna anului 2006 in acel loc. Cand i-au cunoscut pe acesti noameni erau saraci, neingrijiti, necizelati, foloseau un limbaj vulgar, aveau viciul bauturii si al fumatului, consumau grasimi animale, erau bolnavi. Erau ca o piesa bruta iesita din turnatorie. Insa le-a placut ca vin niste domni sa se intereseze de ei. Incet-incet au inceput sa se impriteneasca. Cel doi misionari mergeau la fam. Talica, stiind ca fata lor, Doria, care este casatorita in Bucuresti, s-a facut adventista. Marian si Stana Talica erau bucurosi sa primeasca oaspeti, astfel ca in casa lor s-a format o grupa. Stana nu stie carte, dar ii place religia fiicei. La fiecare intalnire misionarii asteptau cate o jumatate de ora pana cand Stana aduna vecinii, insistand pana ii convingea sa vina. La polul opus era Matilda Olteanu, care avea si ea o fata care s-a botezat la Alexandria la varsta de 15 ani, Catalina si care se inscrisese la Liceul Teologic Adventist din Bucuresti. Matilda era foarte rea si impotrivitoare.

In rastimpul acesta au venit multe persoane la grupa, unora le-a placut, altora nu, unii au ramas, altii au abandonat. Cei doi misionari, insotiti de sotiile lor, si de fiecare data de frati si surori din Alexandria si Buzescu, i-au vizitat, s-au rugat cu ei, au cantat cu ei, le-au explicat intelesul invataturilor biblice, le-au adus alimente, haine, i-au invatat cum sa gateasca, cum sa cultive pamantul, cum sa vorbeasca, cum sa traiasca sanatos renuntand la ceea ce este daunator. O parte din ei s-au lasat de fumat si de bautura si au devenit alti oameni.

Sambata 16.01.2010 la Biserica Adventista din Alexandria, de pe strada Av. Al. Colfescu s-au botezat 12 persoane : sapte de la cele doua comunitati din oras si cinci de la Rasuceni. Este vorba de Calusaru Ion si Petra, Talica Stana, Domiloiu Georgeta, Olteanu Matilda. Se pregatesc pentru botezul urmator Talica Marian, Dumitrescu Madalina, Cheran Eugenia, Calusaru Costel.

Meritele nu le apartin celor doi misionari. Marturiseau ei ca numarul celor care au lucrat cu ei este foarte mare, fiecare cu aportul lor la intoarcerea in staul a acestor oi din Rasuceni. Meritul este al Pastorului cel bun care si-a dat viata pentru oile Sale. Partea noastra este sa-l prezentam cat mai frumos pe Cel care ne iubeste.

Pe parcursul lucrării Şcolii Biblice de Vacanţă şi a oferirii de pliante Sola Scriptura, cursuri prin corespondenţă, am văzut cum Satana intervenea, Dumnezeu lupta, biruia pentru noi şi binecuvanta. Nu poate fi o experienţă mai mare şi bucurie şi mai mare decât aceea de a lucra pentru semenul tău, fie el copil sau matur, tânăr sau bătrân. E mare bucurie să vezi părinţii cu ochii în lacrimi deschizându-şi inima la auzul Cuvântului lui Dumnezeu şi sute de copii fericiţi cântând spre lauda şi gloria Tatălui ceresc, cu o inocenţă specifică lor, cu inimile lor curate îndreptate în rugăciune către cer, nu poate fi privelişte mai minunată! Sub ochii noştri am văzut împlinirea rugăciunilor noastre!

“Slujbaşul împărătesc voia să vadă împlinirea rugăciunii sale înainte ca să creadă; dar el a trebuit să primească asigurarea lui Isus că rugăciunea lui era ascultată şi binecuvântarea, dată. Şi noi trebuie să învăţăm acelaşi lucru. Nu trebuie să credem pentru că vedem sau simţim că Dumnezeu ne ascultă. Trebuie să ne încredem în promisiunile Lui. Când am cerut binecuvântările Lui, trebuie să credem în acelaşi timp că le primim şi să-I multumim că le-am primit.” (Hristos, Lumina lumii, pag.200)

Şi ca lucrarea să fie completă, Dumnezeu a binecuvântat case, familii, bunici, părinţii şi copii cu studiile prin corespondenţă Sola Scriptura, o ocazie minunată de a studia in propria casă: cursuri de familie, alimentaţie, nutriţie şi Cuvântul lui Dumnezeu, parabolele Domnului Isus şi Fericirile de pe munte. Poate fi lucrare mai mare decât aceea de a călca pe urmele Domnului nostru Isus Hristos, învăţând şi predicând Cuvântul sfânt? Astăzi eşti chemat şi tu, alegerea îţi aparţine! Ca aşteptători a doua veniri a Domnului nostru Isus avem o datorie de împlinit, a ta şi a mea.
“Întrebarea cea mai persistentă şi urgentă a vieţii este: Ce faci tu pentru alţii?” (Martin Luther King Jr.)
Nu trebuie să fii decât misionar in via Sa. Căci este timpul semănatului, pământul este pregătit, ploaia este gata să cadă…

Dacă eşti tânăr şi vrei să te simţi aproape de cer, lasă rutina zilei şi vino cu noi! Fii copil!
În Marcu 10,13.14 zice: “I-au adus nişte copilaşi ca sa se atingă de ei, dar ucenicii i-au mustrat pe cei care i-au adus. Isus însă, când a văzut acest lucru, s-a indignat şi le-a zis: Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este a celor ca ei!” pentru că “Este adevărat şi azi faptul că cei mai receptivi la învăţăturile Evangheliei sunt copiii; inima lor este deschisă faţă de influenţele divine şi este în stare să reţină învăţăturile primite. Şi copiii mici pot să fie creştini şi să aibă o experienţă potrivită cu vârsta lor.” (Hristos, Lumina Lumii, pag.515)

Dacă îţi plac copiii, ajută-i să crească curat şi învaţă-i să-l iubească pe Isus. Dacă acest lucru nu este posibil în mod real prin prezenţă, tot poţi face ceva, rugăciunea ta va fi ca o oază de verdeaţă în deşert şi îţi mulţumim că deja ai hotărât ce trebuie să faci, împreună suntem un întreg.
“Căci prin credinţă poţi muta munţi; dar cel mai important nu este mutarea munţilor, ci deţinerea credinţei.” (Arthur Clutton Brock, eseist britanic)

Avem credinţă că Şcoala Biblică de Vacanţă şi Sola Scriptura, această mare lucrare va continua…
Căci “credinţă înseamnă să aştepţi de la Dumnezeu ceea ce e dincolo de orice aşteptare.” (Andrew Murray)

În perioada 17-29 decembrie 2009 în satele Beiu, Ştorobăneasa şi comuna Rădoieşti, judeţul Teleorman, vor găzdui aceste întâlniri, 250 de copii vor învăţa prin diferite activităţi că şi “Isus a fost (copil) ca tine”, titlul întâlnirilor noastre.

Tin Mission – tineri în misiune te asteaptă, Vino cu noi!

Scriitorul rus Lev Tolstoi spunea, că: “Singurul sens al vieţii este acela de a întemeia împărăţia lui Dumnezeu; iar acest lucru se poate realiza numai prin recunoaşterea şi promovarea adevărului de către fiecare dintre noi.“