Text de memorat: „Mă bucur în Domnul şi sufletul Meu este plin de veselie în Dumnezeul Meu; căci M-a îmbrăcat cu hainele mântuirii, M-a acoperit cu mantaua izbăvirii, ca pe un mire împodobit cu o cunună împărătească şi ca o mireasă împodobită cu sculele ei.” (Isaia 61,10)
Trăind în vremea în care au domnit Ozia, Ahaz şi Zedechia, Isaia a predicat de-a lungul a peste patru decenii tulburi, timp în care a scris una dintre cele mai frumoase cărţi din Biblie. Scrisă într-o perioadă dificilă din punct de vedere politic, moral, militar şi economic, cartea lui Isaia este plină de avertismente legate de nenorocirile care aveau să se abată asupra celor nepocăiţi, dar şi de făgăduinţele mântuirii, eliberării şi speranţei: o speranţă care se găseşte în „Domnul, Răscumpărătorul tău, Sfântul lui Israel”, în Acela care zice: „Eu, Domnul, Dumnezeul tău, te învăţ ce este de folos şi te călăuzesc pe calea pe care trebuie să mergi!” (Is. 48,17)
Isaia i-a îndemnat pe oameni să se îmbrace cu hainele frumoase ale neprihănirii şi să accepte mântuirea oferită de Dumnezeu. Ilustraţiile în care face referire la diferite tipuri de veşminte ne transmit până astăzi anumite adevăruri spirituale. Pentru contemporanii lui Isaia şi pentru noi rămâne o întrebare: Vom cere haina neprihănirii sau vom continua să umblăm în ruşinea păcatului şi a goliciunii noastre? Citeste mai mult
Text de memorat: „Căci Tu eşti ajutorul meu şi sunt plin de veselie la umbra aripilor Tale.” (Ps. 63,7)
„Trei lucruri sunt mai presus de puterile mele şi chiar patru pe care nu le pot pricepe: urma vulturului pe cer…” (Prov. 30,18.19). Vulturul este un fel de avion de război viu. Cu ciocul său încovoiat şi ghearele foarte ascuţite, el este echipat ca un avion de război. Are aripi puternice, oase tari, este plin de viaţă şi de forţă. Vulturul este o pasăre de pradă şi este necrofag. El se năpusteşte din înălţimea cerului şi plonjează în apă cu o viteză ameţitoare. Când se află în cuib, lângă puii lui, vulturul îşi retrage ghearele ca să nu-i rănească.
Vulturul este simbolul regalităţii, al puterii, al graţiei şi nu numai. Nu este de mirare atunci că scriitorii Bibliei se minunau de frumuseţea falnică a zborului vulturilor.
David însuşi a folosit o imagine asemănătoare în Psalmi, când a vorbit despre adăpostirea sub aripile lui Dumnezeu. Săptămâna aceasta, vom medita împreună cu David la modul în care Dumnezeu ne oferă adăpost şi ne acoperă păcatele. Însă mai întâi vom studia evenimentele care l-au determinat pe David să caute adăpost la Dumnezeu; după aceea, vom încerca să înţelegem de ce avem şi noi nevoie, ca să ne adăpostim sub aripile Sale. Citeste mai mult
Text de memorat: „În adevăr, când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mântuire şi de care cineva nu se căieşte niciodată, pe când întristarea lumii aduce moartea.” (2 Corinteni 7,10)
Numai puţine personaje biblice au avut parte o viaţă la fel de tumultuoasă ca a lui Ilie. Ce istorie extraordinară despre credinţă, despre încercare şi despre puterea lui Dumnezeu în lumea aceasta!
Ilie mai este considerat şi în zilele noastre un personaj important, cel puţin în iudaism. De altfel, în tradiţia iudaică, el este socotit a fi cel mai important personaj biblic. Spre exemplu, cu ocazia Paştelui, se aşază pe masă un pahar special cu vin. În timpul sărbătorii, uşa casei este deschisă şi toţi mesenii se ridică pentru a-l lăsa pe Ilie să intre şi să bea. La circumcizie, este pus deoparte un scaun, „scaunul lui Ilie”, ca parte a ritualului. De asemenea, la încheierea Sabatului, evreii cântă despre Ilie, exprimându-şi speranţa că el va veni „curând, în zilele noastre… împreună cu Mesia, fiul lui David, ca să ne mântuiască”.
Un exemplu al locului important pe care îl ocupă Ilie în gândirea iudaică îl găsim şi în Evanghelie, unde Petru spune că unii oameni credeau despre Domnul că era Ilie (Mat. 16,14). Săptămâna aceasta, vom studia despre Ilie şi despre mantaua lui şi vom desprinde câteva lecţii spirituale pentru noi. Citeste mai mult
Text de memorat: „Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împără tească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.” (1 Petru 2,9)
Un mare adevăr susţinut de Reforma protestantă este cel care poartă denumirea de „preoţia tuturor credincioşilor”. Ideea aceasta se bazează în special (dar nu numai) pe textul de mai sus – toţi creştinii sunt „preoţi” înaintea lui Dumnezeu, deoarece Îl au ca Mijlocitor pe Domnul Isus şi nu mai au nevoie de mijlocitori pământeşti (aşa cum se întâmplă în alte sisteme religioase) între ei şi Dumnezeu. „Căci este un singur Dumnezeu şi este un singur Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos.” (1 Tim. 2,5)
Vechiul sistem al jertelor şi al preoţiei levitice instituit de Dumnezeu şi-a găsit împlinirea în viaţa, moartea, învierea şi lucrarea de slujire ca Mare-Preot a lui Isus. Preoţia levitică a fost înlocuită cu un nou sistem, în care fiecare dintre noi face parte dintr-o „preoţie împărătească”.
Săptămâna aceasta, vom studia hainele purtate de preoţii din vechiul sistem şi vom învăţa ce înseamnă să fim preoţi în noul sistem. Citeste mai mult
Texte de memorizat: ” Israel iubea pe Iosif mai mult dect pe toti ceilalti fii ai sai, pentru ca il nascuse la batranete; si i-a facut o haina pestrita.” (Geneza 37,3)
Scanteia care a declansat acest sir de evenimente tumultoase se gaseste in Geneza 29, unde ni se spune despre sotiile si concubinele lui Iacov. Nu trebuie sa fim profeti, ca sa ne dam seama ca o familie alcatuita dintr-un tata, patru mame si aproape si o duzina de copii avea sa fie disfunctionala si nafericita.
Cat de bine ar fi fost ca iacov sa urmeze modelul din Eden; o sotie si un sot! Acesta este modelul ideal pentru toate familiile.
Insa, asa cum am vazut in lectiile anterioare, Dumnezeu ne-a creat fiinte libere si libertatea aceasta include optiunea de a face lucruri rele. Ca un simbol al greselilor lui Iacov, binecunoscuta “haina pestrita” ne arata ca o singura greseala poate duce la un sir de alte greseli si la consecinte cu neputinta de controlat.
De aici, tragem concluzia ca este mult mai bine sa taiem raul de la radacina, inainte sa ne afecteze pe noi si pe cei dragi ai nostri. Citeste mai mult