Pe Noul Pământ, în care va locui neprihănirea, Dumnezeu va pregăti un cămin veşnic pentru cei răscumpăraţi şi un mediu desăvârşit pentru viaţă veşnică, dragoste, bucurie şi pentru a învăţa în prezenţa Lui, pentru că aici, Dumnezeu Însuşi va locui cu poporul Său, iar suferinţa şi moartea nu vor mai fi. Marea luptă va lua sfârşit, iar păcatul nu va mai exista. Toate lucrurile, însufleţite şi neînsufleţite, vor declara că Dumnezeu este dragoste. El va domni pentru veşnicie. Amin. (2 Petru 3,13; Is. 35; 65,17‑25; Mat. 5,5; Apoc. 21,1‑7; 22,1‑5; 11,15)
Întreaga omenire este acum implicată într‑o mare luptă între Hristos şi Satana, cu privire la caracterul lui Dumnezeu, la Legea şi la suveranitatea Sa în Univers. Acest conflict a început în ceruri, atunci când o fiinţă creată, înzestrată cu libertatea de alegere, prin înălţarea de sine a devenit Satana, vrăjmaşul lui Dumnezeu, şi a condus la răzvrătire o parte dintre îngeri. El a introdus spiritul răzvrătirii în lumea noastră, atunci când i-a condus pe Adam şi pe Eva să păcătuiască. Păcatul omului a dus la distrugerea chipului lui Dumnezeu în omenire, la dezordine în lumea creată şi, în cele din urmă, la distrugerea acesteia prin potopul care a cuprins toată lumea. Urmărită de întreaga creaţiune, această lume a devenit scena conflictului universal, din care, în cele din urmă, Dumnezeul dragostei va ieşi îndreptăţit. Pentru a ajuta pe poporul Său în acest conflict, Hristos trimite Spiritul Său cel Sfânt şi îngeri credincioşi să‑l călăuzească, să‑l apere şi să‑l susţină pe calea mântuirii. (Apoc. 12,4‑9; Is. 14,12‑14; Ez. 28,12‑18; Gen. 3; Rom. 1,19‑32; 5,12‑21; 8,19‑22; Gen. 6‑8; 2 Petru 3,6; 1 Cor. 4,9; Evr. 1,14)