După cele şase zile ale creaţiunii, Creatorul binefăcător S‑a odihnit în ziua a şaptea şi a instituit Sabatul pentru toţi oamenii, ca memorial al creaţiunii. Porunca a patra a Legii neschimbătoare a lui Dumnezeu cere respectarea Sabatului ca zi de odihnă, de închinare şi de slujire, în armonie cu învăţăturile şi exemplul lui Isus, Domnul Sabatului. Sabatul este o comuniune încântătoare cu Dumnezeu şi unii cu alţii. Este un simbol al răscumpărării prin Hristos, un semn al sfinţirii noastre, o dovadă a credincioşiei noastre şi o pregustare a viitorului nostru veşnic în Împărăţia lui Dumnezeu. Sabatul este semnul perpetuu al legământului lui Dumnezeu cu poporul Său. Păzirea cu bucurie a acestui timp sfânt, de seara până seara, de la apus până la apus, este o celebrare a lucrării creatoare şi răscumpărătoare a lui Dumnezeu. (Gen. 2,1‑3; Ex. 20,8‑11; Luca 4,16; Is. 56,5.6; 58,13.14; Mat. 12,1‑12; Ex. 31,13‑17; Ez. 20,12.20; Deut. 5,12‑15; Evr. 4,1‑11; Lev. 23,32; Marcu 1,32)