logo_live_mob

Papa Francisc pare decis să rămână în istorie prin declarații, gesturi, dar și confesiuni. De data aceasta, Pontiful roman cere iertare pentru crimele istorice ale bisericii pe care o conduce față de o grupare religioasă aproape nesemnificativă astăzi. Gestul lăudabil al Suveranului Pontif are multiple implicații.

„În numele Bisericii Catolice, cer iertare pentru atitudinea necreștină și chiar inumană adoptată de biserică împotriva voastră”, sunt cuvintele prin care papa încearcă un act reparator. Recunoaște deschis atrocitățile pe care biserica sa le-a comis în trecut față de cei care au îndrăznit să creadă și să se comporte altfel decât „corectitudinea” politică și religioasă a Evului Mediu. „În numele Domnului Iisus Christos, iertați-ne!”, a spus Suveranul Pontif, citat de Reuters.

Potrivit Radio Vatican, este „o vizită ecumenică fără precedent în istoria Succesorilor la Scaunul lui Petru”.

Papa i-a vizitat pe valdenzi, adică exact pe cei față de care papii romani s-au comportat cu brutalitate secole de-a rândul, încercând exterminarea lor. În plus, Francisc face acum un fel de act de penitență în fața micuței grupări din Torino, aproape nesemnificative pe plan global în momentul de față (valdenzii pretind că mai au în prezent 45.000 de adepți, mai ales în Italia, Argentina și Uruguay).

Caracterul inedit al vizitei și penitenței este dat tocmai de faptul că gruparea religioasă căreia i se adresează scuzele nu a fost doar una dintre cele mai intens persecutate din istorie, ci și una dintre primele grupări religioase desprinse de Biserica Catolică, fiind o precursoare a Reformei inițiate de Luther aproape trei secole mai târziu.

Valdo, întemeietorul grupării, a pus bazele unei structuri laice, practicante a sărăciei voluntare, fidele literei Scripturii, cu un spirit misionar foarte pronunțat. Au fost suficiente motive pentru ca persecuțiile îndreptate împotriva ei să fie nemiloase. Refugiați prin munți, valdenzii au avut de făcut față unor atrocități greu de descris și cu atât mai puțin de înțeles.

Este exact clarificarea de care pastorul comunității torineze avea nevoie. În acest sens, Eugenio Bernardini  l-a întrebat (fără a renunța la aerul prietenesc) pe Francisc, conform Catholic Herald, de ce biserica sa a fost atât de dur tratată de Roma. „Care a fost păcatul valdenzilor?”, a fost întrebarea sa directă. „Ei au generat o mișcare de evanghelizare populară, realizată de laici”. Cu alte cuvinte, nu „meritau” tot acest efort de exterminare a lor.

Răspunsul a venit într-un amplu discurs prin care Francisc a mutat accentul pe ceea ce ar trebui să se întâmple în prezent, fără a nega traumele trecutului. De aceea a insistat pe beneficiul ecumenismului care deja a dat primele roade în relațiile dintre catolici și valdenzi. A amintit în acest sens un schimb de daruri realizat cu ocazia Pașelui din acest an. Biserica valdenză dintr-o localitate italiană a oferit catolicilor vinul pentru celebrarea Paștelui, iar Biserica Catolică a oferit pâinea pentru Sfânta Cină. În opinia papei, „este vorba despre un gest între cele două Biserici care merge cu mult dincolo de simpla politeţe”. Pare să fie un prezent promițător, spre deosebire de secolele trecute când istoria creștină a fost mult prea pătată cu violență fiindcă „fraţii nu au acceptat diversitatea şi au ajuns să ducă război unul împotriva altuia”.

În fața enoriașilor prezenți, papa și-a exprimat, de fapt, viziunea sa cu privire la modul în care vede posibilă unitatea creștină, „care este roada Duhului Sfânt și nu înseamnă uniformitate. Frații au în comun aceeași origine, dar aceasta nu înseamnă că sunt identici între ei”.

Declarațiile sale dezvăluie faptul că proiectul (medieval) de asimilare a tuturor sub umbrela aceleiași biserici a fost trecut pe linie moartă, fiind abandonat și înlocuit cu ideea unității în diversitate. Practic, spre deosebire de perioada medievală, când valdenzii au simțit pe proprie piele dictatura unei singure gândiri teologice, catolicismul astăzi pare să își fi rafinat perspectivele și abordările.

„Diferenţele asupra chestiunilor de natură antropologică care există între catolici şi valdezi nu sunt o piedică în a găsi noi forme de colaborare în alte arii. Dacă păşim împreună, Domnul ne ajută să trăim acea comuniune care este mai puternică decât orice contrast”. Apelul de final a exprimat și mai mult orientarea sa, insistând pe focalizarea atenției spre Iisus Christos şi doar apoi la diferenţele care încă subzistă”.

Aspectul istoric al declarației lui Francisc nu provine atât de mult din faptul că un Suveran Pontif formulează o cerere de iertare. Nici măcar faptul că o face în numele instituției bisericii și nu cu titlu personal.

Au făcut același gest și predecesorii săi. Recent s-au împlinit 15 ani de la celebra ceremonie în care papa Ioan Paul al II-lea și-a cerut iertare pentru marile păcate ale bisericii sale. Printre acestea au fost menționate „greșelile comise în serviciul adevărului”, care au fost invocate chiar de cardinalul Ratzinger (viitorul papă Benedict IX) care a amintit „metodele neevanghelice” la care au recurs creștinii, în special în timpul cruciadelor sau al Inchiziției. Cu prilejul vizitei la Zidul Plângerii, același Ioan Paul al II-lea și-a cerut iertare și evreilor pentru suferințele pe care le-au avut de suportat în Europa creștină. Deci, vulnerabilizarea prin implorarea iertării a intrat în practica Suveranilor Pontifi și merită aprecieri pentru această atitudine.

Atunci, de ce este atât de remarcabilă noua cerere de iertare? În primul rând, deși ea nu are un potențial reparator, ci doar simbolic, este o modalitate prin care trecutul istoric este demascat în toată mizeria sa. În această privință, papa face un pas util pentru intrarea în normalitate. În al doilea rând, urmașii de astăzi ai celor persecutați arată o predispoziție accentuată spre uitare și iertare. Este o schimbare de optică despre care ne putem doar întreba ce ar fi spus cei al căror sânge a fost vărsat cu brutalitate cu secole în urmă.

Nu în ultimul rând, faptul că papa cere iertare celor care s-au desprins de Biserica Catolică are semnificații profunde având în vedere că anul viitor se vor împlini 500 de ani de la Reforma lui Martin Luther.

(Sursa: Semnele timpului)

Copyright © 2018 emausMADRID | Toate drepturile rezervate.
Sus
Urmărește-ne pe:                        
ABONAȚI-VĂ LA BULETINUL NOSTRU!
ÎNSCRIEREA DVS. A FOST TRIMISĂ
VĂ MULȚUMIN!
PGlmcmFtZSBzcmM9Imh0dHBzOi8vcGxheS5zdHJlYW1raXQudHYvY29udGVudC9jaGFubmVsL2VtYXVzbWFkcmlkL2xpdmUvZW1hdXNtYWRyaWQucGxheWVyLmh0bWwvcXVhbGl0eV9zZWxlY3RvciIgd2lkdGg9IDEwMCU7IGhlaWdodD0gMTAwJTsgZnJhbWVib3JkZXI9IjAiIG1hcmdpbndpZHRoPSIwIiBtYXJnaW5oZWlnaHQ9IjAiIHNjcm9sbGluZz0ibm8iIGFsaWduPSJjZW50ZXIiIGFsbG93ZnVsbHNjcmVlbj0idHJ1ZSIgd2Via2l0YWxsb3dmdWxsc2NyZWVuPSJ0cnVlIiBtb3phbGxvd2Z1bGxzY3JlZW49InRydWUiIG9hbGxvd2Z1bGxzY3JlZW49InRydWUiIG1zYWxsb3dmdWxsc2NyZWVuPSJ0cnVlIj48L2lmcmFtZT4=
PGlmcmFtZSBzdHlsZT0id2lkdGg6IDEwMCU7IGhlaWdodDogMTAwJTsgIiBfbWNlX3N0eWxlPSJ3aWR0aDogMTAwJTsgaGVpZ2h0OiAxMDAlOyIgc2Nyb2xsaW5nPSJubyIgZnJhbWVib3JkZXI9IjAiIGFsaWduPSJjZW50ZXIiIG1hcmdpbmhlaWdodD0iMCIgbWFyZ2lud2lkdGg9IjAiIGhzcGFjZT0iMCIgdnNwYWNlPSIwIiANCnNyYz0iaHR0cDovL3BsYXkuc3RyZWFta2l0LnR2L2NvbnRlbnQvY2hhbm5lbC9lbWF1c21hZHJpZC9saXZlL2VtYXVzbWFkcmlkLnBsYXllci5odG1sL3F1YWxpdHlfc2VsZWN0b3IiPg0KPC9pZnJhbWU+
PGlmcmFtZSBzcmM9Imh0dHBzOi8vcGxheWVyLnZpbWVvLmNvbS92aWRlby8xNTI2OTI4NTc/YXV0b3BsYXk9MSZjb2xvcj1mZjE4MDgmdGl0bGU9MCZieWxpbmU9MCZwb3J0cmFpdD0wIiB3aWR0aD0iNjk2IiBoZWlnaHQ9IjM1OSIgZnJhbWVib3JkZXI9IjAiIHdlYmtpdGFsbG93ZnVsbHNjcmVlbiBtb3phbGxvd2Z1bGxzY3JlZW4gYWxsb3dmdWxsc2NyZWVuPjwvaWZyYW1lPg==